unire

                                                       Mariana S. ŢĂRANU,

doctor în ştiinţe istorice,

conferențiar universitar

24 ianuarie este ziua în care comemorăm an de an, de la 1859 un mare eveniment al istoriei poporului român – Unirea Principatelor Române din 1859 – eveniment istoric de anvergură ce denotă maturitatea politică a conducătorilor timpului. Şi la împlinirea a 157 ani de la proclamarea Unirii Principatelor Române acest eveniment continuă a fi de mare actualitate, îndeosebi şi pentru că poporul român continuă să locuiască în mai multe state: România, Republica Moldova și Ucraina.

Cel de al doilea stat românesc, Republica Moldova, şi-a proclamat independenţa odată cu dezmembrarea URSS, pe data de 27 august 1991 [1]. De-jure din acel moment se pun bazele unui stat independent, se iniţiază un şir de reforme, precum şi se revine la adevăratele valori naţionale.

În continuare vom elucida cum a fost tratată Unirea Principatelor în mass-media republicană în primii 20 de ani de independență, adică 1991-2011[2]. Pentru a fi mai elocvenţi vom analiza două ziare de circulaţie republicană: Moldova Suverană (în variantă română şi rusă) – organul de presă al Guvernului Republicii Moldova şi Literatura şi Arta – ziar ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Ziarul „Moldova Suverană” în variantă română (până în 1992 – Moldova Socialistă) este ziarul care până în 1988 a fost organul de presă al Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, al Sovietului Suprem şi Sovietului Miniştrilor al RSSM, iar din 1993 devine organul Guvernului Republicii Moldova – deci reflecta poziţia oficială a statului Republica Moldova. Mai târziu, din 2010 se declară cotidian editorial independent, insă, se menţine aceeaşi politică editorială.

Periodicitatea apariţiei este de patru ori în săptămână: marţi, miercuri, joi şi vineri. În ceea ce priveşte tirajul, apoi acesta a variat între aproximativ 7300 exemplare – în anul 1998 şi circa 4200 exemplare – în anul 2011.

Referitor la reflectarea Unirii Principatelor Româneşti din 1859, constatăm că aceasta nu-şi găsea spaţiu pe paginile respectivei apariţii editoriale. Mai mult, în preajma datei comemorării Unirii Principatelor erau publicate diverse materiale cu tematică istorică care să sustragă atenţia cititorilor de la acest eveniment al istoriei naţionale – fapt de devine mai accentuat îndeosebi în cei opt ani regim comunist, 2001-2009, când regimul Voronin controla toate sferele puterii.

Considerăm necesar a aminti şi faptul că la 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării din Basarabia, întruit în şedinţa solemnă, votează în unanimitate şi proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti[3]. Acest vot a constituit o etapă importantă în calea Unirii Basarabiei şi României de la 27 martie 1918. Or, tocmai, acest eveniment deosebit de important pentru basarabeni a fost denigrat într-un ciclu de materiale plasate la rubrica „O istorie necunoscută a „Unirii” din 1918” intitulate „Chiteala pentru nuntă sau… lovitură sub centură” semnate de istoricul S. Nazaria[4]. Articolul conţine fragmente preluate din lucrarea propagandistică „Dokumenty vneshnei politiki SSSR, Moscova, 1957” („Documente ale politicii externe a URSS”). Spre final, S. Nazaria referindu-se la Marea Unire din 27 martie 1918 înaintează  concluzia: „Românilor le-a izbutut şi acest act de huliganism politic. Iarăşi le-a suflat în borş conjunctura politică internaţională de moment. Germania, duşmanul principal al Antantei, după cum ştim, a încuviinţat mai demult anexarea Basarabiei de către România, iar anglo-francezii, care la început nici în ruptul capului nu admiteau fărâmiţarea Rusiei (deci şi anexarea de către români a Basarabiei), spre sfârşitul anului 1918 se luase la cuţit cu Rusia Sovietică şi au închis ochii la această bravadă românescă…”[5]

Doi ani mai târziu, în 2006, la 20 ianuarie, pe pagina a treia a cotidianului atrage atenţia cititorului un material semnat de acelaşi istoric S. Nazaria „O lucrare ştiinţifică originală în probleme de statalitate” în care se face o prezentare a monografiei „Statalitatea poporului moldovenesc” elaborată de V. Stepaniuc[6].

Dat fiind faptul că la 21 ianuarie 1924 a decedat V. Lenin, primul conducător al Rusiei bolşevice, ziarul guvernului de la Chişinău „Moldova Suverană” în 2009 acordă spaţiu acestui criminal al secolului XX, menţionându-se că în Moldova se edifică un stat socialist – V. Lenin a fost primul care a realizat în practică ideea edificării unui stat socialist. Şi istoria a demonstrat că această idee a tot mai des şi mai des este materializată în prezent în multe ţări ale lumii, inclusiv în Republica Moldova[7]. În aceste realităţi ziarul guvernamental despre evenimentul care avuse loc cu 150 de ani în urmă nici nu se pomeneşte.

Anul 2009 este un an de cotitură pentru Republica Moldova, este anul în care a fost debarcat de la conducere Partidul Comuniștilor, puterea fiind preluată de forţele democratice proeuropene, constituind Alianţa pentru Integrare Europeană. Cu toate acestea ziarul „Moldova Suverană” îşi continuă politica editorială.

 În 2011 în preajma zilei Unirii Principatelor Române, S. Nazaria îşi prezintă una din ultimele sale monografii scrise în colaborare cu V. Stepaniuc „Problema Basarabiei şi interpretările ei în istoriografie: de la apariţie la Tratatele de la Paris (1917-1947)[8]. Pe paginile respectivei lucrări justifică acţiunile ulterioare ale URSS denigrând România şi Marile Puteri ale timpului.

În ceea ce priveşte varianta de limbă rusă a cotidianului „Moldova Suverană” („Nezavisimaia Moldova”), apoi constatăm că politica editorială este aceeaşi. Analiza materialelor publicate, însă, imediat ne permit să realităm că grupul ţintă sunt categoriile de cetăţeni educaţi în spiritul valorilor şi culturii ruse, tocmai deaceea şi în ajunul zilei de 24 ianuarie, dar şi cu alte ocazii se comemorează diferite personalităţi care fie că au scris,  fie că au promovat valorile culturii ruse sau cele sovietice.

Ziarul „Nezavisimaia Moldova” din 24 ianuarie 2003 în materialul „D. Cantemir în ochii contemporanilor” o atenţie majoră o acordă expoziţiei inaugurate de către Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei dedicată aniversării a 330 de la naşterea lui D. Cantemir – domn al Moldovei, cărturar, enciclopedist, filosof al timpului[9]. D. Cantemir a fost înscăunat de turci la Iaşi în 1710, dar în scurt timp a încheiat la Luţk în Rusia un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortoxodă, opusă islamului.

În numărul precedent al aceluiaşi cotidian Oleg Bondarenko de la agenţia de ştiri moscovită „RIA Novosti” într-un articol intitulat „79 de ani de la moartea conducătorului proletar mondial” îşi asigura cititorii precum că „savanţii ruşi fac tot posibilul pentru păstrarea trupului lui Lenin”[10].

Politica de sustragere a atenţiei de la Unirea din 24 ianuarie 1859 este continuată şi în 2007, când la 24 ianuarie apare un titlul scris cu majuscule şi la vedere „Primul printre primii” în care autorul, o oarecare Alexandra Iunko aminteşte despre apariţia primei tipografii moldoveneşti „Albina”. Totodată se referă la rolul lui Gh. Asachi în dezvoltarea culturii moldoveneşti”[11].

Prin politica sa editorială ziarul guvernamental „Moldova Suverană” în materialele publicate reflectă tendinţa autorităţilor politice de la Chişinău de minimalizare a unor evenimente de semnificaţie majoră pentru poporul român, inclusiv – Unirea Principatelor Române din 1859.

Modalităţile utilizate au fost diferite de la neglijarea acestora în perioada guvernării agrariene, până la sustragerea atenţiei prin elucidarea unor evenimente de importanţă regională sau cu caracter prorus sau prosovietic.

În perioada guvernării comuniste a Republicii Moldova 2001-2009 la nivel de politică de stat se promova conceptul moldovenismului primitiv, astfel toate materialele cu caracter istoric înserate în cotidianul ”Moldova Suverană” promovau conceptul sovietic referitor la existenţa a două popoare separate: român şi moldovenesc.

Ziarul săptămânal „Literatura şi arta” reprezintă organul de presă al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Pe paginile acestuia sunt înserate materiale scrise de pe poziţii științifice, naţionale care reflectă adevărata istorie a băştinaşilor. În această ordine de idei ţin să remarc că indiferent de regimul politic din Republica Moldova autorii materialelor au tratat obiectiv evenimentele.

La 24 ianuarie 1991, cu câteva luni înainte ca Republica Moldova să-şi proclamame independenţa, doctorii în istorie Iacob Golovca şi Anatol Dubrovschi[12] publică un material intitulat „Numai independenţa este garanţia suveranităţii noastre. La 24 ianuarie 1918 Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa” în care autorii concluzionează: Avantajul Parlamentului din 1917-1918 constă în componenţa şi numărul deputaţilor săi. Prezenţa în componenţa Sfatului Ţării a unui grup puternic de politicieni, jurişti, economişti dădădea posibilitate acestui organ de stat să reacţioneze la timp şi adecvat situaţiei. În Sfatul Ţării exista blocul moldav, care întrunea majoritatea deputaţilor şi pentru care mai presus de toate erau înteresele naţionale. Important e că situaţia internaţională era favorabilă mişcării de eliberare naţională[13].

Pe parcursul anilor în ajunul zilei de 24 ianuarie sunt publicate materiale care elucidează Unirea Principatelor Române: condiţii externe, adunările ad-hoc, reformele lui Cuza, situaţia Principatelor Române după Unire, rolul diferitor personalităţi în realizarea Unirii. Materiale cu caracter informativ erau publicate de doctorul habilitat în ştiinţe istorice Anton Moraru, cercetătorul Ion Cernea, doctorul în filosofie Gheorghe Slabu, precum şi mulţi profesori de liceu.

O altă categorie de materiale care au drept subiect Unirea Principatelor de la 1859 o constituie cele care descriu modalitatea de organizare a diverselor Conferinţe Ştiinţifice, mese rotunde, conferinţe ştiinţifico-practice etc. În această categorie se înscriu materialele publicate în numărul din 30 ianuarie 2003 „24 ianuarie 1859 – Unirea înainte de toate”. Conform acestuia la 24 ianuarie în incinta Bibliotecii Târgu Muteş” din Chişinău s-a desfăşurat o Conferinţă Ştiinţifico-Culturală la care au participat cunoscuţi oameni de ştiinţă şi cultură, scriitori, politicieni, muzicieni: N. Dabija, Al. Moşanu, P. Parasca, Gh. Postică, P. Soltan, Vl. Beşleagă, ş.a. Din luările de cuvânt ale vorbitorilor s-a desprins ideea că ”zilele naţionale exprimă o tradiţie istorică a unui popor, ele pot însemna şi concentra în fapt cum e cazul cu 24 ianuarie 1859 şi 1 decembrie 1918 la români. De asemenea s-a promovat ideea că izbânzile cu adevărat durabile se dobândesc cu răbdare şi bun tact, prin eforturi conjugate, numai printr-un larg consens politic între forţele democratice pregresiste”[14]. În acelaşi contrext se înscrie şi materialul semnat în acelaşi număr de ziar „Unitatea naţională a românilor – problemă mereu actuală”, care înserează modalidatea de desfăşurare a unei Conferinţe Teoretico-Comemorative dedicată celei de a 144-a aniversări a Unirii Principatelor Române, conferinţă care a avut loc în incinta Bibliotecii „Onisifor Ghibu”. Printre organizatorii acesteia erau: Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova, Asociaţia Cetăţenească pentru lichidarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov, Asociaţia Victimelor Regimului Comunist şi a Veteranilor de Război a Armatei Române din Republica Moldova, Uniunea Culturală „Învierea”, Societatea Culturală „Albina Românească”, Direcţia Bibliotecii „Onisifor Ghibu”. Principalele comunicări prezentate au fost: „Unirea Principatelor Române (1859) – actul de naştere a Statului Român Modern – prezentat de prof. univ. Anatol Petrencu şi „Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti (24 ianuarie 1918) – prezentată de Ion Negrei[15].

Șirul materialelor care elucidează modalitatea de comemorare a Unirii Principatelor continuă cu descrierea evenimentelor care s-au desfășurat în 2009, când toţi românii au comemorat aniversarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor din 1859. Cu această ocazie la Chişinău, în sala Uniunii Scriitorilor a avut loc o Adunare Solemnă consacrată evenimentului -  Unirii Munteniei cu Moldova şi constituirea Statului Modern Român. În discursul de bază, istoricul Al. Moşanu a concluzionat: premisa principală a Unirii de la 1859 a fost unitatea noastră, conjunctura internaţională favorabilă a avut un rol important, românii din acele timpuri se bucurau de simpatii în Europa: în Franţa, în Germania, în Italia şi alte ţări. România a avut noroc de o elită extraordinară: M. Kogălniceanu, V. Alescandri, Al. I. Cuza, Al. Russo, N. Bălcescu, I. Heliade-Rădulescu ş.a.[16]

Materialele referitoare la Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859 apărute în săptămânalul „Literatura şi Arta” sunt semnate de oameni de ştiinţă şi reflectă corect şi ştiinţific evoluţia evenimentelor. Totodată ziarul a înserat şi multe materiale scrise de foşti deportaţi, deţinuţi politici care abundă fie de sentimentalism, fie sunt scrise într-un limbaj patetic.

Toate articolele care descriu modalitatea de comemorare a înainataşilor ce au realizat Unirea sau alte aspecte se limitează doar la evenimentele din capitală, ignorând manifestaţiile organizate în alte centre culturale din Republica Moldova.

Acestea denotă că în primii 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova poziţia oficială a statului faţă de istoria populaţiei majoritare a fost una incertă, nu a fost promovată o politică națională certă, de promovare a adevărului istoric şi de unitate spirituală a românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Dovadă elocventă în acest sens sunt materialele apărute şi concepţiile susținute în ziarul Guvernului „Moldova Suverană”.

În acelaşi timp intelectualii prin intermediul organului de presă al Uniunii Scriitorilor „Literatura şi arta” au promovat adevărul istoric, inclusiv referitor la evenimentele din 1859, însă, s-au limitat doar la câteva centre culturale din Chişinău. Această stare de lucruri, dar şi altele, au creat o prăpastie între intelectuali şi alte categorii de cetăţeni.


[1] În rezultatul înţelegerii Hitler-Stalin din 23 august 1939, URSS ocupă teritoriul Basarabiei, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa.

[2] În timpul celei de a doua ocupaţii sovietice a teritoriului românesc de la Est de Prut 1944-1991 respectivul eveniment completamente era trecut cu vederea.

[3] Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti s-a făcut în condiţiile evenimentelor  revoluţionare din Rusia, care au facilitat acest lucru.

[4] Moldova  Suverană, 2004, 13, 14, 16, 23, 27 ianuarie.

[5] Moldova Suverană, 2004, 27 ianuarie.

[6] În 2007 prim-viceministru şi deputatul PCRM V. Stepaniuc a susţinut teza de doctor în ştiinţe istorice „Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană”. Ulterior, în 2009, 79 de doctori în ştiinţe istorice şi din alte domenii cu profil socio-uman au semnat o petiţie către Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare în care au demonstrat falsul şi plagiatul din teza autorului.

[7] Moldova Suverană,  2009,  22 iaruarie.

[8] Moldova Socialistă, 2011, 21 ianuarie.

[9] Nezavisimaia Moldavia, 2003, 24 ianuarie.

[10] Nezavisimaia Moldavia, 2003, 22 ianuarie.

[11] Nezavisimaia Moldavia, 2007, 24 ianuarie.

[12] În anii guvernării comuniste a Republicii Moldova 2001-2009 Anatol Dubrovschi trece de partea puterii fiind unul din promotorii moldovenismului şi justificării ocupaţiei sovietice.

[13] Literatura şi Arta, 1991, 24 ianuarie.

[14] Literatura şi Arta, 2003, 30 ianuarie.

[15] Ibidem

[16] Literatura şi Arta, 2009, 29 ianuarie. v

Leave a Reply