Orysya Bila

Olanda este singura țară din Uniunea Europeană care nu a ratificat Acordul de asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană. Miercuri, pe 6 aprilie, în Olanda va avea loc un referendum la care cetățenii sunt invitați să își exprime opinia referitor la ratificarea sau respingerea acordului. Rezultatul plebiscitului va avea un caracter consultativ. Ultimele sondaje de opinie arată că peste 55% din olandezi intenționează să voteze împotriva ratificării Acordului de asociere cu Ucraina.

Despre atmosfera din ajunul referendumului din Olanda am vorbit cu  Orysia Bila, lector la Universitatea Catolică din Lviv, Ucraina, care a participat recent la unele întâlniri din orașul Haga pe tema referendumului.

Orysia, cum se desfășoară campania „pro” și „contra” asocierii dintre UE și Ucraina?

Prima mea impresie a fost că cei care fac apel la votul „împotrivă”, au acces la resurse mai multe. Guvernul Olandei, în special comisia care alocă bani pentru organizarea referendumului, a asigurat cu resursele necesare trei părți: atât pe cei care sunt „pro”, cât și pe cei care sunt „împotrivă”, dar și pe cei neutri. În calitatea mea de cetățean al unui stat, în care procesele democratice sunt deocamdată slab dezvoltate, am fost impresionată cât de responsabilă este comisia pentru promovarea mesajelor celor trei părți. Însă cei ce se opun asocierii au fost vicleni și nu au jucat în mod cinstit: din resursele financiare, destinate susținerii poziției neutre, ei au cumpărat hârtie igienică, pe care au publicat toate argumentele posibile împotriva susținerii Acordului de asociere și o distribuiau cetățenilor, inclusiv parlamentarilor. De ce eu consider că este o provocare intenționată? Deoarece primii care au reflectat această acțiune a fost principalul post de televiziune din Rusia. Atunci când activiștii au început să distribuie hârtia igienică deputaților din parlament, jurnaliștii de la televiziunile rusești erau deja la fața locului și relatau știri despre cele întâmplate.

Cei care fac agitație „pro” au o sarcină mai dificilă: spre deosebire de oponenții lor, ei nu apelează la emoții și prejudecăți, dar la argumente raționale. Iar mass-media, de regulă, sunt mai puțin interesate de astfel de lucruri plictisitoare, cum ar fi dovezile reale. Preiau cu mai multă lejeritate manipulările, bazate pe frică, în special, pe convingerea că Asocierea va provoca migrația masivă a ucrainenilor în Europa (ceea ce nu este adevărat), că Asocierea va duce la extinderea corupției din Ucraina în țările UE (de parcă ar fi un virus contagios), în esență, pe necunoașterea oamenilor despre ce conține de fapt textul Acordului de asociere. Eu am avut ocazia să aud cum cetățenii Olandei afirmau cu încredere că, deși nu au citit conținutul Acordului de asociere, se mândresc cu faptul că au propria opinie și vor vota împotriva acesteia. Am dubii că aceasta ar fi propria lor opinie. Mai degrabă este o impresie impusă de mass-media.

Aș vrea să citez câteva din argumentele celor care intenționează să voteze „împotrivă”: „Acordul de asociere este cheia aderării Ucrainei la UE și noi trebuie să oprim acest proces” sau „Blocând asocierea, noi salvăm Europa de Putin”. Alții, în special politicienii, abordează referendumul nu ca pe un vot împotriva Ucrainei, dar împotriva UE. Cum poate fi explicată, din punctul tău de vedere, intenția unor olandezi de a nu admite apropierea Ucrainei de UE?

Eu cred că mulți olandezi au o atitudine sceptică față de UE. Ei consideră că statutul de membru al UE îi lipsește pe de autonomia economică și politică. Acest lucru este foarte vizibil îndeosebi în contextul problemei refugiaților sirieni. Oameii sunt speriați și nu știu la ce trebuie să se aștepte, mai ales după recentele antentate din Bruxelles. De asemenea persistă convingerea că Uniunea Europeană a comis o eroare imensă, acceptând unele state din Europa de Est prea devreme în componența comunității. Drept rezultat, extindere a influențat indicatorii economici și bunăstarea tuturor statelor din componența UE. Intenția de a vota împotriva asocierii cu Ucraina înseamnă de asemenea nedorința de a vedea o țară vulnerabilă (cel puțin în acest moment) din punct de vedere economic și politic precum Ucraina în componența UE.

Vorbește cineva în Olanda despre faptul că implementarea Acordului de asociere dintre Ucraina și UE poate deschide noi oportunități pentru comerț și investiții dintre cele două țări?

Într-adevăr, la dezbaterile oficiale de la Haga, ministrul agriculturii din Ucraina, Oleksii Pavlenko, a subliniat de repetate ori că Olanda este al doilea investitor în economia ucraineană, după Cipru. Având în vedere că banii ciprioți, în esență sunt tot bani ucraineni, Olanda este principalul investitor în Ucraina. La fel ca și Ucraina, Olanda este o țară agricolă. Noi avem un interes comun în a coopera: ucrainenii vor avea posibilitatea de a profita de reușitele tehnice ale colegilor olandezi; iar olandezii de resursele funciare și umane din Ucraina. Cuvântul „a profita” eu îl utilizez în sens pozitiv: nu am în vedere exploatarea fără bun simț a materiei prime, dar a investi în noi locuri de muncă, în dezvoltarea agriculturii, în industrie, în tehnologii avansate. În Lviv, de exemplu, își desfășoară activitatea cu mare succes compania olandeză din domeniul IT „Symphony Solutions”, care atrage mulți specialiști locali, iar această colaborare este reciproc avantajoasă pentru ambele părți.

Ce se va întâmpla dacă majoritatea olandezilor va vota împotriva Acordului de asociere?

Va avea un astfel de rezultat vreun impact simțitor pentru ucraineni? Probabil că nu. Dar acesta va fi un semnal important pentru țările UE. Acest lucru va demonstra că nu există coeziune internă și poate însemna viitoare disensiuni, care ar putea duce chiar și până la dezmembrarea UE.

Cred că ai avut posibilitatea de a-i întâlni pe ucrainenii din Olanda. Ce fac ei pentru a-i convinge pe olandezi că Ucraina merită o șansă?

Comunitatea ucrainenilor lucrează foarte intens pentru susținerea parafării acordului de asociere. Cu regret, comunitatea nu este foarte numeroasă și resursele ei sunt limitate, pentru că majoritatea sunt studenți sau emigranți noi. Totuși, ei depun efort, indiferent cât de puțini sunt. De exemplu, dezbaterile de la Haga, menționate de mine mai devreme, au fost organizate cu susținerea organizației neguvernamentale „Brand New Ukraine” – unde activează câteva fete din Ucraina, care vor să ajute țara în avansarea spre direcția europeană.

Care este percepția olandezilor despre Ucraina? 

Cu regret, olandezii cunosc foarte puține despre Ucraina. Pentru ei este o țară îndepărtată cu un nivel de corupție înfricoșător (ceea ce, sincer vorbind, este adevărat). Mulți consideră că, votând pentru Ucraina, ei ar putea să-i lipsească pe ucraineni de propriul drept de a decide de unii singuri. Unul din argumentele „împotrivă” este că ucrainenii nu au organizat un referendum similar la ei acasă. Despre Maidan și Revoluția Demnității nu știu aproape nimic, de aceea eu a trebuit să repet că ucrainenii au votat deja „pentru” – cu prețul properiei vieți pe Maidan.

Aș dori să vorbim și despre politica internă. Cum arată Ucraina la doi ani de la anexarea Crimeii și izbucnirea conflictului din Donbas?

Și aici avem un vacuum informațional. Mulți nu au nici cea mai vagă idee ce reprezintă războiul din Ucraina. Singurul lucru, pe care olandezii îl știu foarte bine, este că numai din vina guvernului Ucrainei a fost doborât avionul lor civil MH17 în Donbas, iar acest subiect îi supără foarte mult. Detaliile unui război străin, din păcate, nu îi preocupă. În Utrecht am avut ocazia de a le vorbi studenților de la universitatea umanistă despre războiul din Ucraina și mulți și-au schimbat punctul de vedere.

Cum a fost posibil ca susținerea aproape necondiționată din partea Occidentului din perioada Maidanului să se transforme astăzi într-un soi de dezamăgire? Tot mai des auzim de la lideri europeni importanți, că Ucraina nu va deveni membru UE în viitorul apropiat.

Consider că problema constă în comportamentul elitei politice de la noi. Europenii au perceput la modul cel mai serios intențiile Ucrainei de a schimba societatea în bine, dar în afară de declarații nu se întâmplă nimic mai mult. Acest lucru reiese cel mai mult din nivelul voinței politice a parlamentului și președinției din țara noastră. Trebuie ajutați cei, care singuri încearcă să se ajute.

Ce cred tinerii, la fel ca tine, despre viitorul Ucrainei?

La Haga am cunoscut studenți ucraineni de la Școala de lideri din Kiev. Ei au mers în Olanda la fel, ca și noi, pentru a le povesti olandezilor despre Ucraina. Acești copii (absolvenții de licee de ieri) au stat cu pancarte pe străzi cu mesajul „Vorbiți cu mine, eu sunt din Ucraina”. Aceasta a fost probabil cea mai puternică campanie informațională. Cincizeci de copii din Ucraina au făcut într-o săptămână mai mult, decât toți miniștrii noștri laolaltă: ei au devenit acea față a Ucrainei, pe care au văzut-o simplii cetățeni olandezi aici și acum. Voi spune sincer, că aceștia sunt niște copii sinceri și deștepți. Uneori ei spuneau niște lucruri mult mai înțelepte decât politicienii noștri. În ei am încredere și cred în această țară. Ea crește și timpul ei va sosi foarte curând.

La final vreau să îți pun o întrebare, care nu îmi aparține, dar care a apărut de mai multe ori de-a lungul istoriei, rămânând deschisă și actuală: „Cine sunt ucrainenii și ce vor ei?”

Ucrainenii sunt un popor destoinis care, cu regret, a trecut printr-un trecut istoric amar. Deocamdată acest trecut se ține de el ca o piatră de moară. Nouă ne lipsește cultura politică. Ca o consecință a trecutului totolitar, noi nu avem încredere în stat și nu putem constituit instituții civile eficiente. Dar noi învățăm. În cele din urmă ucrainenii și-au dat seama că niciun politician sau lider nu ne va crea condiții demne de viață și că viitorul este în mâinile noastre. Noi mai trebuie să învățăm că trebuie să fim mai responsabili la alegeri și să ne apărăm drepturile. Cât timp voturile vor fi cumpărate cu o sută de grivne sau cu un kilogram de orez, până atunci nu vom avea politicieni care vor reprezenta interesele alegătorilor. Până când noi vom fi părtași la scheme de corupție, până atunci va există corupție în educație și medicină. Viitorul nostru mai bun reprezintă eforturile noastre comune, dar, de asemenea, efoturile fiecăruia dintre noi. Nu există căi ușoare, dar principalul lucru este să nu ne oprim din drum. Eu cred în Ucraina și cred în ucraineni.

Mulțumesc!

Interviu realizat de Tatiana Bernevec

Leave a Reply