Mariana Taranu Mariana S. ȚĂRANU,

 doctor în științe istorice

Considerații introductiveDin primele ore ale ocupației teritoriului Basarabiei (28 iunie 1940) autoritățile sovietice au început arestarea și lichidarea persoanelor suspectate de neloialitate noului regim, îndeosebi a intelectualilor rămași în provincie.

Teroarea intelectualităţii de creaţie. Valul terorii comuniste instituite în regiune a fost nemiloasă şi cu intelectualitatea de creaţie. Din primele zile ale ocupaţiei, fiind martorii oculari ai tragediei ce s-a abătut asupra poporului, mai mulţi intelectuali de creaţie n-au putut suporta situaţia şi s-au sinucis. Astfel, cunoscutul ziarist Dumitru Remenco este arestat la Chişinău şi la începutul lunii iulie 1940 se sinucide. Alexandru Ouatu, cunoscut pedagog, fost director al liceului „Mihai Eminescu” din Chişinău, neputând suporta regimul de teroare sovietic, se sinucide în primele zile ale lunii iulie 1940.

La 10 martie 1941 Comisariatul Poporului pentru Învăţământ a organizat o consfătuire la ordinea de zi a căreia erau puse în discuţie unele probleme de lingvistică axate pe descoperirea dialectului care ar putea sta la baza limbii moldoveneşti. Prin noţiunea de „limbă moldovenească” se subînţelegea limba română deformată, un surogat creat artificial pentru a motiva divizarea entităţii naţionale şi a susţine teoria existenţei celor „două limbi, două culturi, două ideologii”. Limba română era considerată de către conducerea comunistă un produs al spiritului burghez, o limbă de salon a Bucureştiului. Discuţiile s-au axat pe inventatele legături est-slave, astfel motivându-se autonomia regională a limbii şi apropierea ei de limba rusă[1]. Autorităţile sovietice au folosit respectiva consfătuire drept mijloc de a afla care sunt opiniile intelectualilor, de a-i depista în şcoli, în instituţiile de învăţământ superior, în uniunile de creaţie etc. pe exponenţii orientării proromâneşti, ca mai apoi aceştea să fie persecutaţi. La scurt timp după consfătuire poetul Nicolae Costenco[2], împreună cu scriitorul Mihail Curicheru[3] şi Emil Gane[4], au fost deportaţi în Siberia. Cunoscutul poet, prozator şi publicist Nicolae Costenco, fost redactor al revistei „Viaţa Basarabiei” a fost deportat în Siberia în 1940, de unde revine abia peste 15 ani. Cercetătorul filolog, publicistul şi activistul cultural Emil Gane s-a aflat în exil 15 ani pe insula Sahalin. Poetul, filologul şi traducătorul Boris Baidan s-a aflat în exil siberian timp de 18 ani[5]. În condiţii neelucudate a murit renumitul compozitor Mihail Berezovschi[6].

Deosebit de tragic a fost destinul lui Nicolae Moroşan, savant de renume internaţional, care a realizat cercetări în domeniul geografiei naturale, geologiei şi paleontologiei istorice, fost director al liceului „Mihai Eminescu” din Chişinău şi profesor al Universităţii din Iaşi. Pentru a-l atrage de partea lor, autorităţile comuniste i-au oferit postul de profesor la Institutul Pedagogic din Chişinău şi l-au numit director al Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală, promovându-l şi deputat în Sovietul Suprem de la Chişinău. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca deputat al corpului legislativ, a fost impus să se retragă în URSS. În februarie 1944 se sinucide la Moscova[7]. Profesorul Eremia Cecan a fost condamnat la moarte incriminându-i-se acţiuni proromâneaşti[8]. Un destin la fel de tragic l-a avut şi marele folclorist, pedagog şi sociolog Petre Ştefănucă, devenit la vârsta de 33 de ani (1939) director al Institutului Social Român din regiune acuzat de „românofobie”, „fascism” şi „antisovietism”, pentru atitudinea sa categorică împotriva teoriei de moldovenizare şi introducerea alfabetului slav, este arestat în noiembrie 1940[9].

Paralel autorităţile sovietice s-au concentrat pe impunerea concepțiilor marxist-leniniste prin intermediul aşa-numitei „revoluţii culturale” care garanta asimilarea totală a noului teritoriu. Astfel, la 5 iulie 1940, la Chişinău, în grădina publică, lângă statuia lui Al. Puşkin a fost improvizată o adunare a scriitorilor la care au participat 45 de persoane. Scriitorii locali au fost prezentaţi de Cândea[10], care exercita funcţia de traducător şi redactor la Edutura de Stat. În discursul său acesta a criticat vehement regimul românesc, demonstrând că în Basarabia 80% din populaţie era analfabetă[11]. La doar trei zile capitala Chişinău a mai găzduit o altă zisă-întrunire a scriitorilor la care Iohan Alitman a încercat să demonstreza „bogăţia” literaturii sovietice[12]. Concomitent, fie în ziare, fie în alte publicații, erau editate operele literare ale acelor scriitori, care proslăveau lovitura de stat bolşevică, socialismul, evenimentele de la 28 iunie 1940[13] etc. Poeziile 28 iunie, Cântecul basarabeanului ale lui Leonid Corneanu[14], Tinereţe, Ţara sovietică ale lui Emilian Bucov[15], poemul Sat uitat scris de Andrei Lupan[16] etc. erau prezentate cititorului drept „model de fericire” pentru moldoveni[17].

În scopul inoculării în constiința băștinașilor precum că cultura română este diferită de cea moldovenească a fost creat și folosit Institutului Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice. Şef al secţiei de limbă şi literatură naţională a fost numit I. Ceban[18], care sub masca „neaoşului moldovenesc”, promova ideea antiromânismului, impunând teoria falsă a „celor două limbi, două popoare, două culturi”. Noua instituţie promova insistent lucrările unor scriitori din stânga Nistrului. Este vorba despre culegerile Cântece norodnice moldoveneşti, Zicători şi cinghilituri vechi moldoveneşti şi Poveşti norodnice moldoveneşti culese de M.Oprea[19] şi I.Ceban[20]. Profesorii Institutului Pedagogic Moldovenesc de Stat T. Şevcenko din Tiraspol au pregătit o lucrare de proporţii în care se încerca de a demonstra legătura dintre dezvoltarea Rusiei de miază-zi cu cnezatul moldovenesc,  „legătura strânsă a poporului moldovenesc cu cel ucrainean”[21]etc.

Bibliotecile. Teroarea intelectualităţii de creaţie se realize, inclusiv, prin distrugerea în masă a bibliotecilor publice existente. Până la ocuparea ţinutului de către sovietici, în Chişinău funcţionau două biblioteci mari: una aparţinea Primăriei Chișinăului şi Biblioteca Centrală. Prima a fost complet arsa, iar cea de-a doua sovieticii intenţionau s-o transforme într-un centru de promovare a ideilor comuniste, deaceea au păstrat-o şi în 1941 era în faza transformării[22]. Şi în localităţile rurale autorităţile sovietice  scoteau operele literare românești în mijlocul satului şi, în prezenţa noilor funcţionari, le ardeau. În schimb au fost deschise 249 biblioteci cu literatură ideologică care conţineau aproximativ 1 173 000 volume[23].

Muzeele. O soartă similară au avut-o si muzeele – cele ce funcţionau în regiune – toate au fost distruse de sovietici, colecţiile au fost împrăştiate, iar cele mai valoroase exponate trimise în URSS. Este vorba de Muzeul Regional şi Muzeul Religios din Chişinău, precum şi Muzeul Arheologic din Cetatea Albă[24]. În schimb au fost deschise şaşe astfel de instituţii, care reflectau cu precădere noua ideologie comunistă: în Chişinău – patru muzee: Muzeul Ştiinţelor Naturale, Muzeul A.Puşkin, Muzeul de Arte Plastice şi Muzeul Antireligios[25], în oraşul Tighina – Muzeul Ţinutului Natal, în oraşul Hânceşti – Muzeul Gr.Kotovski[26].

Artiștii orchestrei simfonice. La începutul lunii iunie 1940 colectivul orchestrei simfonice din Chişinău se afla într-o deplasare la Bucureşti. La revenire toţi membrii acestuia au fost arestaţi şi împuşcaţi pe teritoriul morii din Orhei. Nici până în prezent nu se cunoaşte exact de ce s-a procedat atât de criminal[27]. În schimb au fost deschise cinci teatre de stat: moldovenesc, rus, ucrainean, evreesc şi de păpuşi[28]. Repertoriul acestora era controlat strict de către autorităţile comuniste şi reflecta politica de sovietizare şi rusificare.

Considerații finale. Politica de colonizare a teritoriului pruto-nistren s-a realizat, inclusiv, prin promovarea concepțiilor sovietice, distrugând elementul autohton promotor al valorilor naționale. Deopotrivă instituțiile culturale existente au fost distruse, în baza lor au fost create monstre veritabile  de promovare a concepțiilor bolșevice.



[1] Mai detaliat vezi: Grigore Botezatu, Stenograma consfătuirii convocate de Comisariatul Învăţământului din RSSM pe data de 10 martie 1941 în Destin românesc, 2006, nr. 1, p. 134 -176.

 [2] Nicolae Costenco (născut la 12 decembrie 1913, decedat la 29 iulie 1993). Poet. În detenţie s-a aflat până în 1955. La consfătuirea din 10 martie 1941 împreună cu R. Portnoi a criticat lucrarea lui I. Ceban „Cuvântelnic ortografic moldovenesc” considerând-o ca fiind lipsită de logică şi de bază ştiinţifică.

[3] Mihai Curicheru (născut în 1910, decedat în 1943). Scriitor. Învăţător în comuna Chiperceni, judeţul Orhei.

[4] Emil Gane (născut la 8 august 1906 în localitatea Cobâlna, judeţul Orhei, decedat la 2 mai 1966). În perioada 1941 – 1966 este deportat pe insula Sahalin.

[5] L. Cemortan, Drama intelectualilor basarabeni de stânga în Sud-Est, Artă, Cultură, Civilizaţie, 2000, nr. 3, pag. 46-47.

[6] Mihail Berezovschi, poet, compozitor şi dirijor (născut la 20 februarie 1868 în Caplan, judeţul Cetatea Albă, decedat la 5 noiembrie 1940 în Chişinău).

[7] Lista lucrărilor lui Nicolae Moroşan poate fi consultată în: N. Chetraru, A. Moraru, N. Răileanu Nicolae Moroşan – drama unui savant, Chişinău, Tyrageţia, 2003, p. 169 – 176.

[8] ANRM, F. 680, Inv. 1, dos. 4496, f. 65.

[9] Petru Ştefănucă este autor al unor studii valoroase, printre care: „Folclor din judeţul Lăpuşna”, „Literatura populară a satului Iurceni”, „Cercetări folclorice pe Valea Nistrului” ş.a.

[10] Ziarist evreu, colaborator al ziarului „Dimineaţa” în timpul administraţiei româneşti.

[11] ANRM, F. 2848, Inv. 2, dos. 3, f. 9.

[12] Basarabia, 1942, 28 februarie.

[13] Data de 28 iunie 1940 când Armata Sovietică a invadat teritoriul românesc de la Est de Prut în istoriografia sovietică era tratat drept „eliberare”.

[14] Leonid Corneanu (adevăratul nume Cornfeld) născut la 1 ianuarie 1909 în localitatea Coşniţa, Transnistria, decedat la 27 noiembrie 1957 la Chişinău. Poet, dramaturg.

[15] Emilian Bucov (adevăratul nume Samuil Kats) născut la 8 august 1909 în oraşul Chilia Nouă, regiunea Odesa, decedat la 17 octombrie 1984.

[16] Andrei Lupan născut la 15 februarie 1912 în comuna Mihuleni, judeţul Orhei, decedat la 27 august 1992. Poet, dramaturg şi publicist.

[17] A. Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria, 1812-1993, Chişinău, Universul, 1995, p. 344.

[18] Ivan Ceban (născut la 25 aprilie 1910 în satul Culnaia-Veche, regiunea Odesa, decedat la 8 ianuarie 2000 la Chişinău). Lingvist, şef al secţiei de limbă şi literatură a Institutului Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice (Tiraspol – 1939, Chişinău 1940-1941). În 1940 a fost unul din promotorii alfabetului slav. Într-un material apărut în 1941 în presa republicană menţiona: „Nu putem îngădui aşa cuvinte române ca: varză, castraveţ, zăpadă, cizme, căciulă, ciorap, porumb etc., care nu sunt întrebuinţate de moldoveni, în loc de cele moldoveneşti: curechi, pepene, omăt, ciubotă, cuşmă, colţun, păpuşoi…” (Moldova Soţialistă, 1941, 29 mai; Steagul roşu, 1941, 8 iunie).

[19] Mihail Oprea (născut 30 ianuarie 1912 în satul Taşlâc, raionul Grigoriopol, decedat la 26 martie 1944, oraşul Grigoriopol). A fost redactor la Editura de Stat a Moldovei, autor de manuale, colaborator la Institutul de Perfecţionare a Învăţătorilor. În 1940 îi apare volumul „Poveşti norodnice moldoveneşti” (Enciclopedia Sovietică Moldovenescă, Volumul 5, Chişinău, 1975, pag. 53).

[20] Moldova soţialistă, 1941, 23 mai.

[21] Moldova soţialistă, 1941, 4 iunie.

[22] ANRM, F. 706, Inv. 1, dos. 520, f. 164.

[23] Iu. Chifu, Basarabia sub ocupaţie sovietică, Bucureşti, Politeia – SNSPA, 2004, p. 92

[24] ANRM, F. 706, Inv. 1, dos. 520, f. 164.

[25] În capela liceului de fete „Regina Maria” la 28 iunie 1941 s-a deschis un Muzeu Antireligios. Muzeul conţinea patru secţii: „Istoria religiei şi ateismului”, „Religia şi ştiinţa”, „Religia şi statul”, iar ultima secţie încerca să demonstreze rolul nefast al religiei în perioada construcţiei socialismului (Moldova soţialistă, 1941, 11 mai). Materialele expuse explicau originea religiei prin prisma teoriei marxist-leniniste.

[26] ANRM, F. 2848, Inv. 2, dos. 1, f. 11.

[27] A. Moraru, Op. cit., p. 350.

[28] ANRM, F. 2848, Inv. 2, dos. 1, f. 12.

Leave a Reply