doi

Despre soarta tragică al lui Simion Baranovschi, executat la închisoarea din Odesa în anul 1952 şi despre calvarul familiei acestuia, am scris la finele anului trecut. Surpizele au apărut, fiind contactat din Germania şi Italia de către rudele acestuia. Mai apoi, împreună cu istoricul Mariana Ţăranu, am discutat ore în şir cu copii eroului nostru – Galina şi Constantin. Cei doi fraţi au venit  cu un set de fotografii şi documente zguditoare care, sper să se regăsească într-o expoziţie dedicată rezistenţei antisovietice la Chişinău.

În una dintre imagini apar soţii Eufrosinia şi Simion Baranovschi, posibil, în prejama celui de-al II-lea razboi mondial. Ambii sunt tineri, chipeşi, frumoşi,  fericiţi şi îndrăgostiţi. Clipe plăcute la un început de cale printr-o viaţă  anevoioasă şi necăjită.

Ada-Kaleh

În altă imagine îl găsim pe Simion Baranovschi în compania camarazilor de luptă, în ţinută militară (rândul din urmă, al patrulea din dreapta) pe fundalul unui debarcader cu inscripţia  „Ada Kaleh”. Ştiam că a fost înrolat în armata regală ca medic şi a slujit în Comandamentului Forţelor Fluviale de pe Dunăre. Am încercat să aflu câte ceva despre locurile unde drumurile l-au adus pe consîngeanul nostru. Este vorba de insula Ada Kaleh (adică Insula Fortăreață în limba turcă), o porţiune de pământ în mijlocul Dunării, de o importanţă strategică deosebită pe parcursul a sute de ani. Din 1970 ostrovul îşi doarme somnul veşnic la o adâncime de 30 metri în apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier. Insula a fost mereu disputată de către otomani si de habsburgi, fortificată în 1689 de austrieci, revenid pe rând ba Turciei, ba Vienei. După 1920, în urma unui referendum,  devine teritoriu românesc. Locuitorii, în majoritate turci,  s-au bucurat de protectia lui Carol I. Prin bunavoința regelui, locuitorii de pe Ada-Kaleh au fost scutiți de taxe pentru comerţul pe care îl făceau. Așezarea cu cei 600 de turci era faimoasă nu doar pentru istoricul ei ci și pentru „exotismele” sale: celebrul Lokum (rahat turcesc cu nucă), halvița, braga sau țigările produse acolo. Nu puţini erau aceia care luau barca pentru a ajunge pe insulă și pentru a se înfrupta din bunătăţile locului.

Pe Dunare

Rolul marinarilor români pe fluviu era enorm, iar Ada Kaleh fiind în toate timpurile considerată o „cheie a Gibraltarului pe Dunăre”. După 23 august 1944, navele militare au continuat să fie supuse unor atacuri puternice din partea trupelor sovietice. Pe 24 august în Delta Dunării au fost scufundate  două monitoare navale, iar la 26 august contramiralul rus Gorşkov declara cu stupiditate că nu are nici un ordin din care să rezulte starea de armistiţiu. Cu toate că pe timpul războiului nu a suferit nicio înfrângere, flota română a fost desfiinţată iar navele de război au fost confiscate. Cred că acele zile au fost grele şi pentru pământeanul nostru.

Simion Baranovschi după expulzarea sa în stânga Prutului nu a avut şanse la o viaţă firească. Însă cine le-au avut? Prin calvarurile „postăvcii”, colectivizărilor forţate, deportărilor, oprimarea credinţei strămoşeşti, înstrăinarea cu sila de la tradiţiile neamului și sovietizare – de fapt rusificare, au trecut o bună parte din ai noștri. Aceste nelegiuiri le simţea Simion şi ca medic în mai multe localităţi. Securitatea  a avut „grijă” ca Baranovschi să fie cât mai des strămutat din sat în sat în zona Rezina. În lipsa unui  serviciul medical de urgenţă în sat, felşerul era tot timpul în lucru cu statut special şi de chirurg, terapeut, pediatru şi moaşă. În viaţă sunt încă cei care au văzut lumina zilei datorită  acestuia. Greu o duceau bărbaţii care au făcut cătănie la rege. Băştinaşii, o istorie cunoscută în satele basarabene, care şi-au satisfăcut serviciul în armata regală până nu demult au fost desconsideraţi şi blamaţi. În ani 40-50 ai secolului trecut, situaţia pentru aceştia era şi mai cumplită.

Din această cauză înscrierea a zeci de consângeni în Partidul Democrat Agrar este explicabilă. Pe urmă au urmat denunţuri, arestări, puşcării, lagăre de concentrare, ca în cazul soţiei şi copiilor. Măcelăria s-a finalizat în Odesa cu împuşcarea a zece oameni nevinovaţi: Ion Ţurcan din Gordineşti, Marc Laur din Minceni, Baranovschi Simion, născut în Echimăuţi, Andrei Garam, Emelian Boţolin şi Ion Galbur din Trifeşti, Grigorie Celan şi Gheorghe Clima din Cuizăuca, precum şi  Simion Zlatan din Popenchi, raionul Râbniţa. Tribunalul militar, pronunţând sentinţele capitale în lipsa avocaţilor şi a martorilor, pentru a-i intimida pe localnici să nu se mai răzvrătească, a avut „grijă” de o arie mai vastă de localităţi. Din această zonă sute de băştinaşi au inundat GULAG-urile, iar copii şi soţiile acestora ca „membrii ai familiilor duşmanilor poporului” au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan.

in ro

După revenirea la Gordineşti, Frosica, aşa era numită în sat soţia lui Simion, s-a împăcat cu bunica Nataliţa. Există o explicaţie: Eufrosinia aştepta să aibă măcar o veste de soţ, iar bunicul Feodor făcuseră ani grei în GULAG, la Vorcuta. Desigur, în sat erau şi cei care tratau duşmănos și rece familia Baranovschi şi a altor arestaţi.

În persoanele Galinei şi a lui Constantin Baranovschi am descoperit doi oameni cu caracter, care nu s-au clătinat în faţa furtunilor vieţii. Ambii s-au realizat  şi din răsputeri s-au luptat pentru bunul nume al tăticului lor. Doamna Galina are două facultăţi, a fost pedagog pentru ca apoi să devină şi un medic prestigios. Constantin Baranovschi, instumentist şi compozitor, este cunoscut după hoarele Republicii Moldova. La Paris, când o piesă muzicală a lui a fost nominalizată cu un premiu, organizatorii au întrebat: – Dar unde este compozitorul? Răspunsul oficialilor a stârnit nedumerirea, deoarece li s-a spus că autorul a rămas la Chişinău. Deh… copiii din familiile „duşmanilor poporului” era tratataţi cu suspiciune şi aveau restricţii de circulaţie peste hotare. Curios, dar piesele  acestea au fost auzite hăt departe, inclusiv la Odessa. Nici nu-şi închipuia că în acest oraş de pe malul Mării Negre şi-a trăit ultimele clipe părintele său. Mult timp copiii martirului considerau că tăticul a fost împuşcat la Lacul Comsomolist.

Exemplu de soţie şi mamă este Eufrosinia Baranovschi, înainte de căsătorie Melnic, fiica lui Gheorghe din Gordineşti, o femie deşteaptă, blândă  şi frumoasă. Nu şi-a dorit un destin atât de greu. În ajun de război se vedea mereu fericită alături de soţ şi copii, iar la bătrîneţe cu nepoţei în preajmă. Nu a fost să fie. Până la ultima suflare şi-a dus crucea şi a decedat după o boală necruţătoare în 1958, la vârsta de doar 36 ani. S-a păstart o  adersare scrisă de aceasta către un demnitar din centrul raional Rezina, prin care ruga să fie scutită de „postavcă” pentru că era bolnavă şi avea copii mici. Care a fost reacţia? Nu e greu de intuit. Există o fotografie după reîntoarcerea din Kazahstan unde Eufrosinia este cu copiii Galina, Constantin şi Vitalie în ograda casei părinteşti.

patruGordine_ti

 Fiica Galina a luptat tot timpul pentru numele nepătat al părinţilor, reușind să obţină reabilitarea acestora după moarte. M-am prins cu gândul că doamna Galina are foarte multe în comun cu mama sa şi de rând cu alte calităţi nu are răutate faţă de cei care i-a provocat suferinţe. La sfârşitul discuţiilor mi-a cadonat o carte cu patru documentare despre suferinţele victimelor regimului de odinioară, ce se numeşte semnificativ – „Să nu ne răzbunaţi!”. Nu ştiu cum, însă eu nu aş fi tolerat călăii celor apropiaţi mie.

Galina si Constantin Baranovschi

Galina si Constantin Baranovschi

Graţie eforurilor Galinei şi lui Constantin, în anul 1989 Semion Baranovschi şi soţia au fost reabilitaţi. Au fost şi alte eforturi, inclusiv un demers către procuratură, semnat de Vasile Nedelciuc, Gheorghe Ghimpu, Ion Vatamanu şi Grigore Vieru. Aceştia precizau, cunoscând familia lui Simion Baranovschi,  condamnat – „considerăm posibilă reabilitarea D-lui pentru a reda demnitatea copiilor săi”. În certificat e scris că au fost reabilitaţi, adică sunt nevinovaţi inclusiv copiii acestora. Dar este culpa lor? Este cunoscută această stupidă şi ticăloasă frază a lui Stalin – „copii nu răspund pentru părinţi”, o îmbinare de cuvinte care pentru autorităţi şi securişti nu costau nici două parale.  Mii de copii ca „membrii familiilor duşmanilor poporului” au avut de suferit.

Baranovschi 22

     Baranovschi 34

Sacrificiul lui Simion Baranovschi şi al familiei sale este un exemplu  povăţuitor de demnitate, adevăr şi perseverenţă, calităţi care lipsesc în aceste timpuri la multă lume.

P.S. Nu întâmplător am scris despre această insulă pe care pe timpuri a păşit eroul nostru. Cunoaştem precis în ce loc se află Ada Kaleh în apele Dunării. Există un documentar despre memoria despre acestui pământ şi foştii săi locatari. https://www.youtube.com/watch?v=jn9MViNLmzM .

Noi avem obligația să respectăm memoria lui Simion Baranovschi şi să sperăm că în curând vom afla unde sunt înmormântate osemintele acestuia… E de datoria noastră.

Andrei Covrig,

colonel în rezervă

Leave a Reply