Descoperirea albumului contelui F. A. Keller este la fel de interesantă şi misterioasă precum și personalitatea contelui. Păstrat în fondurile arhivei de la Kiev din anul 1943, abia peste 50 de ani s-a descoperit misterul numelui celui căruia îi aparţine. În imaginile din album sunt ilustrate aspecte din istoria trupelor militare comandate de generalul F.A.Keller: acţiuni militare, viața cazonă, peisaje, personalităţi importante. Spaţiul geografic oglindit în imaginile foto se referă în mare parte la teritoriul Bucovinei, nordul Moldovei, nordul Basarabiei.

Caracterul deosebit al albumului este dat de notiţele de pe spatele fotografiilor, fiecare imagine având indicat anul, locul şi evenimentul transpus în imagine (pe unele fotografii apare semnătura fotografului –  Petr Alexandrovici Boltin, el însuşi cu grad militar).

Abumul numără 337 fotografii, 9 fotografii nefiind publicate din cauza calităţii proaste.

Lucrare apărută sub egida Arhivei Centrale de Stat de documente video, foto şi audio a Ucrainei

Autorii articolelor: Dmitrii Tabacinik, Nina Topişko

Comentarii ştiinţifice: Dmitrii Tabacinik

Editura „Folio”, Harkov, 2012

 

Generalul Keller: o viaţă dedicată datoriei

General de cavalerie, contele Fedor Keller este considerat o legendă pentru credinţa, onoarea şi devotamentul faţă de jurământul militar.

Citat din jurnalul generalului, care ilustrează parcursul şi sfârşitul vieţii sale: „Mi se părea întotdeauna dezgustător şi demn de dispreţ, când oamenii pentru bunăstarea, profitul sau siguranţa personală sunt gata să-ţi schimbe convingerile, iar acest tip de oameni sunt o majoritate covârşitoare.

-          s-a născut la 12 octombrie 1857 în Kursk, într-o familie cu tradiţii de carieră militară.

-          se înscrie voluntar în regimentul ţarului Alexandru al II-lea. Se distinge prin curaj deosebit, fiind decorat cu 2 medalii, devenind fruntaş (praporchik).

-          1879 – intră în regimentul de husari al prinţului Ludwig de Hessa

-          1882 – adjutantul generalului conte Eduard Totleben

-          1889 – încheie pregătirea militară în departamentul de comandanţi de escadrilă a Şcolii de ofiţeri pentru cavalerie

-          1901 – colonel, comandantul diviziei din Crimeea

-          1904 – comandantul Regimentului 15 de dragoni a împărătesei Alexandra Fedorovna (numiţi „husarii morţii”, „nemuritorii”)

„Cu oamenii simpli era egal în modul de a se adresa şi într-o mare măsură, amabil şi atent; cu cei care deţineau poziţii de conducere – cam sever. Cu superiorii, dacă se considera ofensat, mergea până la cuţite. De aceea, cei din vârf nu-l agreau. Un cavalerist neobosit, făcând câteva mii de km pe zi, coborând din şa, doar că să înlocuiască calul epuizat, era un model pentru toată lumea.”  – Andrei Şkuro, general locotenent

„E timpul să ne schimbăm modul în care ne raportăm la soldat, e timpul să-l privim ca pe un adult, om cu drepturi depline, responsabil pentru acţiunile şi comportamentele sale, şi, e timpul, ca acesta să fie educat în această direcţie, acordându-i încredere deplină, dar în acelaşi timp, în mod vigilent şi strict să-i cerem comportament treaz, păstrarea demnităţii de militar şi capacitatea de a stăpâni pe stradă şi în locuri publice.”- din scrierile lui Fedor Arturovici Keller, care era autoritar cu militarii, însă se îngrijora pentru soarta soldaţilor săi.

După izbucnirea revoluţiei din 1905, Keller atrage ura revoluţionarilor, subliniind necesitatea de a menţine ordinea publică. Se încearcă de două ori asasinarea sa. Este grav rănit, însă după reabilitare, țarul, recunoscându-i meritele, îl numește comandantul Gărzii regimentului de Dragoni.

-          1912 – devine general-locotenent, conducătorul Diviziei a 10-a de cavalerie din Harkov – unul dintre cele mai bine pregătite regimente din armata rusă.

Era iubit de către soldaţi şi numit simplu „graf” – conte. Îşi cunoştea personal toţi soldaţii, faţă de care manifesta grijă şi atenţie. Pretindea în mod autoritar faţă de ofiţerii superiori să manifeste aceeaşi preocupare pentru soldaţi.

-          1915 – comandantul Corpului III de cavalerie (călăreţi)

Are un rol major în înfrângerea trupelor austrice care au invadat Hotinul.

Rol hotărâtor în bătălia de la Luţk.

-          1917 – pe fondul dezordinii provocată de evenimentele din februarie din Petrograd, generalul Keller şi generalul Han Nahicevanskii – sunt unicii care nu se alătură complotiştilor. După ce Keller află despre abdicarea ţarului Nicolai al II-lea, îi trimite o telegramă cu următorul mesaj: „Al III-lea corpus nu crede, că Dvs., Împărate, de bună voie ai renunţat la tron. Ordonă-ne, Ţarule, şi vom veni să te apărăm.”

-          Nu acceptă să-şi schimbe jurământul, refuzând să jure credinţă noii conduceri temporare. Prin urmare, este demis. Cere să fie trimis în Siberia, împreună cu familia ţarului. Însă cererea îi este respinsă, Keller întorcându-se la familia sa, în Harikov.

-          După începutul Războiului Civil, nu se implică, nu participă la crearea armatei de voluntari de la Don.

-          Acceptă propunerea de a conduce Armata Albă de Nord, care se forma în Pskov, dar evenimentele din Ucraina împiedică formarea Armatei Albe de Nord.

-          Hatmanul Ucrainei îi propune lui Keller să devină conducătorul forţelor militare ale Ucrainei. „Tot teritoriul Ucrainei devine teatru de război şi prin urmare, toată conducerea civilă a Ucrainei i se supune contelui Keller.”

Datorită puterii obţinute, devine un fel de dictator, fapt care îi sperie şi îi îngrijorează pe mulţi miniştri.

-          În noaptea de 21 spre 22 decembrie, contele Keller este prins şi ucis de către liderii Directoratului, lângă monumentul lui Bogdan Hmelniţki. Sabia cu diamante a generalului este dusă triumfal, a doua zi, lui Petliura.

-          Mormântul generalului nu s-a păstrat.

Cristina Brânză

Leave a Reply