SONY DSCInterviu cu Olga Bulgaru, primarul unui sat românesc din Ucraina.

Olga Bulgaru a fost aleasă în funcția de primar al satului Borisovca din raionul Tatarbunar, regiunea Odesa, în octombrie 2015. Este originară din Plavni (Barta), raionul Reni, un alt sat românesc din regiunea Odesa. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Craiova, iar după căsătorie, din anul 2007, s-a stabilit în Borisovca.

Doamna primar s-a dovedit a fi un interlocutor interesant, deschis, care nu și-a ascuns îngrijorarea când vorbea despre viitorul singurului sat românesc din raionul Tatarbunar. Citiți mai jos despre provocările etnicilor români din Ucraina, despre viața lor marcată de trecerea de la orientarea prorusă a Ucrainei la cea europeană, de procesul de decomunizare, criza economică și legăturile aproape inexistente cu România.

Doamna Bulgaru, vă rog să faceți o prezentare a satului Borisovca.

Borisovca este o localitate frumoasă, care se dezvoltă în pofida tendinței de dispariție a satelor din Ucraina. În sat locuiesc 1724 de persoane. În 2014 s-au născut 20 de copii, în 2015 – 27, iar în 2016, până în prezent, avem 10 nou-născuți. La grădiniță sunt 83 de copii, iar la școală învață 167 de elevi. Alți 40 își fac studiile la școala ucraineană din Tatarbunar. Este bine pentru un sat mic, cum este al nostru. În comparație cu perioada URSS, populația era de 1800-2000 de locuitori, dar, comparativ cu alte sate, stăm bine la acest capitol. De la începutul anilor 90 observăm un plin proces de construcție de case noi, în pofida situației economice complicate din țară. Este meritul oamenilor.

În prezent, primăria nu mai are la dispoziție terenuri pentru locuințe noi. Absolut totul este ocupat, sunt foarte puține case nelocuite. Mai puțin pe strada Limanscaia, unde nu este permisă construcția caselor noi, din cauza nivelului ridicat al apei din lacul Sasâc. Sperăm că odată cu distrugerea digului care separă lacul de Marea Neagră, apa se va retrage. La fiecare alegeri ne-a fost promis acest lucru, dar din cauza factorilor de decizie de mai sus a fost stopat procesul.

Care sunt activitățile economice preponderente?

Satul are o amplasare geografică foarte bună, nu suntem departe de centrul raional, astfel încât mulți constăteni lucrează la spitalul din Tatarbunar, își vând marfa la piața agricolă etc. Sunt și fermieri care își prelucrează terenul în mod individual. Borisovca deține 300 de hectare de pământ. În comparație cu alte sate avem un teritoriu mai mic.

Avem o brutărie și asociația agricolă „Borisovca”, care se dezvoltă bine. Mulți oameni lucrează acolo, sunt mulțumiți, au salarii medii, nu minime. Îmi pare bine că Ion Vatamaniuc, președintele asociației agricole, ajută la rezolvarea problemelor satului, sunt momente când un primar nu poate rezolva unele probleme fără susținere financiară. În acest an am avut multă zăpadă, iar cu ajutorul dumnealui am reușit deszăpezirea străzilor. Un alt om de afaceri din localitatea noastră deține o brutărie în Tatarbunar, unde, iarași, lucrează mulți oameni din Borisovca.

De la preluarea mandatului de primar, am încercat să ne implicăm în unele proiecte europene. Există însă anumite dificultați, dar nu ne pierdem speranța. La acest capitol încercăm să ținem legătura cu România. Consider că noi aici, în calitate de minoritate etnică românească, am putea contribui la intensificarea relațiilor bilatarele cu România.

SONY DSC

Ar putea fi un avantaj…

Până acum a avut loc procesul de rusificare. România și Ucraina nu aveau relații bune, acestea aproape că lipseau. Dar astăzi, datorită guvernatorului regiunii Odesa, Mihail Saakașvili (fost președinte al Georgiei – n. red.), care a favorizat relațiile dintre România și Ucraina, situația se schimbă. Sperăm că vom putea profita de această schimbare. Vă explic și de ce. Satul Borisovca este singurul sat românesc din raionul Tatarbunar. Avem singura școală din raion care este cu predare în limba unei minorități etnice. Sperăm că domnul director al școlii va fi în continuare pe poziția de menținere a acestui statut pentru școala noastră. Dacă ne-am uita la alte etnii din raion, cum ar fi bulgarii din localitatea Dmitrovca, ei nu mai au școală în limba maternă, aceasta fiind rusificată acum mulți ani. Noi am pierdut mult din cultura noastră, pentru că suntem departe de alte sate românești și suntem izolați. În satul Glubokoe (Eschipolos, amplasat la 7 km de Borisovca  – n. red.), la fel un sat românesc, limba română nu mai este vorbită. Sperăm să nu ajungem în această situație.

Ce procent constituie populația românească în Borisovca?

Cred că 95% vorbesc limba română. Eu când fac ședințele la primărie, le fac în limba română. O fac astfel pentru că suntem majoritari aici. Evident că ni se reproșează  – dacă limba de stat este ucraineana, ar trebui să facem ședințele în limba de stat. Dar dacă voi vorbi în limba ucraineană, nu mă vor înțelege 90% din aleșii locali. Eu consider că, având acest statut de minoritate etnică în Ucraina, am dreptul să vorbesc în limba maternă.

Cum vă simțiți în postura de primar al unui sat românesc în Ucraina?

Nu am nicio problemă în colaborarea cu autoritățile. Sunt susținută de autorități. Nu mi-au fost puse bețe în roate. La momentul de față nu putem avea reproșuri. Nu am fost niciodată asuprită din acest motiv. În acest an suntem recomandați de către autoritățile raionale să reprezentăm raionul Tatarbunar la un consurs regional, pentru că avem unul dintre cele mai curate sate, aflat în proces de dezvoltare.

Ce priorități pe termen scurt v-ați propus să realizați?

Satul nostru nu are un plan urbanistic general actualizat. Precedentul a fost făcut în 1979. Din 1990 și până astăzi au apărut trei străzi noi, astfel avem problema perfectării actelor pentru casele noi. Acum lucrăm la elaborarea acestui plan. În perspectivă avem de gând să punem camere de luat vederi, pentru că vine iarna, persoane din satele vecine încep furturile, și avem nevoie de ele.

Mai avem un monumet al ostașilor decedați în al Doilea Război Mondial și cred că în acest an îl vom renova. Ne mai dorim un local destinat tinerilor, pentru că avem mulți copii și tineri în sat.

Toate lucrările vor fi din investiții locale?

Da. Nu avem alte venituri. Vom ajuta și școala pentru modernizarea accesului, instalarea unei rampe pentru persoane cu deficiențe locomotorii.

Ce ne puteți spune despre reforma administrativă din Ucraina, care presupune comasarea localităților? Care va fi viitorul satului Borisovca după implementarea acestei reforme?

Oricum, reforma a început și ea va fi făcută. Autoritățile noastre raionale nu își doresc schimbări. Bineînțeles, reforma îi va viza și pe locuitorii satului nostru. Nu știu dacă va fi mai rău sau mai bine. Am fost la câteva seminare organizate la Odesa pe acest subiect și am stat de vorbă cu oamenii care au realizat deja reforma. Nu văd mare diferență după constituirea hromadei (hromada – echivalentul comunelor din România – n. red.). Da, este adevărat că nu vom avea legătură cu bugetul, care va fi administrat de centrul hromadei. Raionul nostru nu este pregătit și nu este de acord cu apariția hromadelor. Este o problemă, pentru că în Constituția Ucrainei nu a fost modificată organizarea teritorial-adminstrativă și nu este bine când mergem înaintea trenului.

Al doilea aspect este că această reformă se face pe principiul benevol. Atât timp cât legea spune acest lucru, noi ne ținem de ea. Dacă va fi scos cuvântul „benevol”, evident că … Borisovca nu poate fi un centru de hromadă, pentru că nu avem putere financiară.

SONY DSC

Ce variante sunt luate în calcul?

Este propusă înființarea a trei hromade pe teritoriul raionului Tatarbunar – Tuzla, Tatarbunar și Liman. Evident, noi vom aparține de Tatarbunar, pentru că este aproape.

Ce s-ar întâmpla în acest caz cu școala? Cu primăria?

Școala noastră are un avantaj, pentru că este cu predarea în limba unei minorități etnice. Vă dați seama că va fi o problemă, dacă va fi încălcat dreptul unei minorități. Ucraina a declarat decizia de a merge spre Europa, iar dacă la televiziuni va apare un subiect despre închiderea unei școli și încălcarea drepturilor minorităților naționale apare un conflict care în prezent nu trebuie nimănui.

Au mai fost astfel de cazuri în Bucovina și s-a trecut peste ele…  

Vă lămuresc de ce. În raionul Reni sunt 7 sate, dintre care 5 sunt românești, unul de găgăuzi și celălalt bulgăresc. Evident, acolo școlile din trei sate ar putea să se unească în una singură. Noi unde îi vom duce pe copiii noștri? La Tatarbunar? Nu au cum să îi ia cu forța. Sperăm că nu va fi așa.

SONY DSC

Ce cred consătenii Dvs. despre această reformă?

Va rămâne un staroste, omul care va răspunde de pământ și de acte la primărie. Starostele are cam aceleași funcții ca și primarul, dar mai limitate. De exemplu, nu va fi responsabil de partea financiară, care va fi gestionată la centrul hromadei. Părerea mea este că oamenii nu vor fi afectați, alții însă susțin că va fi mai greu, deoarece se pierd locuri de muncă. Dacă acum la primărie avem pompier, polițist și medic, odată cu comasarea satelor vor fi restrânse unele posturi. Totul se va face treptat. Câteodată mă gândesc că reforma distruge satele. La momentul de față nimeni nu știe ce va fi mâine. Probabil o să fie foarte greu ca populația de aici să aibă acces la funcții și să se angajeze în aparatul hromadei.

Ce viziuni despre viitor au oamenii din Borisovca? Sunt pro-europeni sau nostalgici după URSS?

Nostalgia după URSS există și este încă foarte mare. Oamenii sunt dezamăgiți, dar mi-aș dori ca într-o zi locuitorii satului nostru vor face un pas înainte și se vor gândi spre Europa. Am speranțe în tineri și în persoanele care au călătorit și au văzut cum ar trebui să trăim și noi.

Colaborați cu alte sate românești?

Deja colaborăm, am mulți colegi cu care am făcut studiile și cu care mențin relații de colaborare. În primăvara acestui an la noi în sat a fost o trupă a teatrului „Bogdan Petriceicu-Hașdeu“ din Cahul (Republica Moldova) și ansamblul „Dor Basarabean” din Erdec-Burnu (Utconosovca), în cadrul unei caravane culturale. Sper că vom colabora mai departe. Avem de gând să organizăm manisfetări culturale la care vom invita și ansambluri folclorice din raionul Reni.

SONY DSC

Există legături cu românii din Bucovina și Transcarpatia?

În ultimii ani, cu ajutorul părții române, copiii pleacă la tabere de odihnă unde fac cunoștință cu români din alte regiuni din Ucraina, din Republica Moldova, fac schimb de contacte și se leagă prietenii. Sper că în cotinuare vor fi mai mulți copii care vor merge în tabere, iar primăria va ajuta de câte ori va fi nevoie.

Localitatea a fost vizată de procesul de decomunizare?

Desigur. Strada Lenin a fost redenumită în strada Centrală, iar strada Oktiabriskaia a devenit strada Vișinei. Am ales niște denumiri neutre.

Cum ați luat efectiv decizia de a demola monumentul lui Lenin din fața școlii?

Eu am semnat dispoziția, ghidându-mă de legea privind condamnarea regimurilor totalitare comuniste, prin care suntem obligați să demolăm simbolurile comuniste. Nu am fost comunistă niciodată și nu am avut dureri de inimă atunci când l-am demolat.

Cu cine îl veți înlocui pe Lenin pe postament?

Avem ideea de a face un monument cu întemeietorii legendari ai satului, doi ciobani – Boris și Sofca. Se zice că Borisovca a fost înființată în 1822-1824 de către oameni dintr-o gubernie rusească, iar după ce ei au plecat au venit familii de români din Nordul Bucovinei. Este o legendă frumoasă și nu văd de ce nu am putea prezenta acest lucru. Plâng toți după Lenin, dar când întreba cineva cine stă acolo pe postament, oamenii de la noi din sat răspundeau: „Un fost director de școală”, adică nici nu știau. A stat doi ani fără cap în centrul satului. Demult trebuia demolat. Au ajuns la un moment copiii să îi spună Călărețul fără cap.

lenin 1

Cum vedeți soarta comunității peste 20-30 de ani?

Sper că se va dezvolta. Aș vrea să subliniez însă că autoritățile române au uitat despre satul Borisovca. Mă refer la faptul că suntem singura localitate românească, care nu se regăsește pe lista localităților din raza de 30-50 de kilometri de la frontiera româno-ucraineană, unde se aplică Acordul privind micul trafic la frontieră, intrat în vigoare anul trecut. În această rază au intrat sate bulgărești, ucrainene, iar Borisovca nu.

Nu știu de ce depinde acest lucru, dar mă doare că bulgarii și ucrainenii au privilegii, iar noi nu avem. Dacă vreți ca românii de pretutindeni să își aducă aminte de rădăcini și să poată circula, aduceți-le mai multă informație, făceți mai mult. Autoritățile române se duc la Cernăuți, dar aici nu vin. Eu sper la o colaborare cu domnul consul general al României la Odesa, care este o persoană demnă și înțelegătoare.

Eu știu că de multe ori satul nu i-a primit, de câte ori a venit cineva din România au fost întorși din cale. Dar ar trebui să insităm pe reînnoirea relațiilor. Cred că problema va fi rezolvată.

În acest an, după o pauză îndelungată, un tânăr își va face studiile la facultate în România. Toți cei care se ocupă de problema românilor din Ucraina ar trebui să ajute la informarea copiilor. Primăria s-a implicat în acest an. M-am ocupat de copiii din clasa 11, i-am îndrumat cum să completeze cererile, am fost la domnul consul și l-am informat despre ce își doresc copiii de la școala din Borisovca.

A fost o perioadă lungă în care am fost rupți de tot ce se întâmplă în România.

Ce știu oamenii de aici despre România?

Ce știu… În concret – nimic. Câteodată mă aprind când aud niște tâmpenii. Mă refer la informații negative… Eu am terminat facultatea la Craiova în 2004 și o perioadă, până în anul 2013, nu am fost în România. Apoi, când am ajuns, nu am recunoscut Țara. Eu am văzut România când nu era în Europa și am văzut-o cum arată deja după aderare. În primul rând, sunt drumuri bune, iar aici nu sunt. Oamenii din România nu sunt legați de mâini, pleacă oricând în orice țară din Europa și revin acasă cu bani, iar la noi oamenii nu au de ales, deși avem prețuri europene. Aici sunt sate care au dispărut de pe hartă. Chiar în preajma noastră avem multe sate pe cale de dispariție, cu case părăsite. Aici nu poți lua pașaportul și să pleci. Doar poate în Rusia. Atât.

Cu ce v-ar putea ajuta România?

Copilul meu face studiile aici în sat și mă uit în manualale pline de greșeli ortografice grave. Este straniu că în Republica Moldova este limba română, la Cernăuți este vorbită limba română, iar la noi este „moldovenească”. Ar trebui să trecem peste trecutul sovietic și să facem un pas înainte. Cred că partea română ar trebui să influențeze acest lucru. Noi avem altă limbă, care nici în Moldova nu mai este. Și copiii din satele noastre, care merg la studii în Moldova sau în România, întâmpină dificultăți din acest motiv. Nu trebuie să se facă diferență în aceeași limbă. Nu vom avea viitor dacă ne pierdem rădăcinile. Cred că această problemă trebuie rezolvată, începând de acasă și terminând cu școala. Nu trebuie să facem multă politică aici, pentru că este un lucru firesc.

De când sunt primar am fost invitată la manifestări culturale cu ocazia hramului satului bulgăresc Dmitrovca, la care a fost prezent și consulul bulgar. Mi-a părut bine când am văzut că Bulgaria nu uită de comunitatea sa istorică și sper că așa va fi și în cazul nostru. Cred că este posibil, îndeosebi acum, când autoritățile ucrainene sunt deschise spre o colaborare mai bună cu România.

Vă mulțumim.

Interviu realizat de Tatiana Bernevec

Leave a Reply