urs rus

sursa foto: www.pri.org

Interviu cu Andrei Covrig, colonel în rezervă

D-le Covrig, în contextul actual al tensiunilor din Ucraina, aș vrea să îmi spuneți dacă sunt reale amenințările despre care se discută în presă, referitoare la Transnistria și implicit Basarabia. Există diverse planuri de extindere a Federației Ruse spre granița Moldovei. Să fie realitate, sau numai agitație de presă?

 Subiectele vehiculate sunt cât se poate de reale. Putin şi lingăii acestuia îşi doresc o zonă controlată. După eşecul din noiembrie anul trecut, în încercarea de a  instaura o dictatură promoscovită la Kiev şi a prelua controlul total asupra vecinilor săi, Kremlinul are un scop bine determinat. În acţiune este pus un al doilea scenariu, de rezervă: crearea unei zone, a unui „brîu”  care ar cuprinde republicile secesioniste Osetia de Sud şi Abhazia din Kaucaz, Crimeea, regiunile din sud-estul Ucrainei, inclusiv zona separatistă din estul RM.

 

Pericolul pentru Chişinău este evident. Îşi vor face de cap Comratul, agitaţie nedorită va  fi în rândul populaţiei rusofone, coloana a cincea se va activa, cozi de topor gen Dodon vor ieşi cu intenţii prosteşti de a desfăşura referendumuri locale legate de aderarea la Uniunea Vamală.

Un rol aparte îl va avea şi Tiraspolul, ca un cap de pod pentru invazii  economice, informaţionale şi militre spre vest. Nu exagerez, în zona transnistreană sunt suficiente resurse umane şi materiale de a constitui o armată de felul cum a fost cea a 14-cea rusă. Ruşii vin cu ideea că aerodromul de Tiraspol să fie modernizat şi pista de decolare să fie mărită. În ce scop? E simplu de înțeles, un posibil scenariu ca în Crimeea. Şi apoi la îndemână este flota maritimă militară rusă din Marea Neagră, cele trei divizii de aeropurtate de la Ivanovo, Pskov şi Kazan, cu care ne putem pomeni într-o dimineaţă pe şi în preajma PMAN. Rogozin vedea la Tiraspol helicoptere militare ruseşti, chipurile, pentru FMP. Acestea, în cazul amplasării chiar în stînga Nistrului, devin ca o măciucă pentru autorităţile chişinăuene.

Pretexe pentru astfel de scenarii sunt ușor de găsit pentru Kremlin: protecţia populaţiei rusofone ca în cazul Crimeei, genocidul populaţiei osetine în Georgia, „impunerea la prietenie” a ucrainenilor şi altele. Zilele acestea Rogozin afirmă că „Moscova va întinde o mână de ajutor Transnistriei aflate în blocadă”. Acesta face referinţă la cca. 200 mii de cetăţeni ruşi şi 70.000 ucraineni care locuiesc în stînga Nistrului. Forma „ajutorului” nu stârneşte dubii, va veni cu tancurile şi comandourile ruseşti. Poate de această dată cu semne distinctive ale FR. Nu de alta, însă aceste minciuni despre militari neidentificaţi şi  fără semne distinctive apăruţi în peninsula ucraineană provoacă un surâs amar. Populaţia din Crimeea a găsit şi o formulă haioasă pentru a-i denumi: „oamenii verzi” sau „marțienii”.

Pericol există și pentru UE. Ursul nesăţios apare la hotarele Uniunii Europene şi României. Zilele acestea la Bucureşti am avut o discuţie cu prietenii mei români şi am rămas uimit că nu înţeleg pericolul care îi paşte. Umbrela NATO şi UE nu este un motiv de linişte şi securitate în cazul apariţiei Federației Ruse ca vecin la gurile Dunării.

Putem vorbi despre o accentuare a presiunilor ruse în Moldova, în Transnistria? 

Da, sunt încurajate forţele proruseşti care mai mult încep a intra în pielea de  urmaşi ai „eliberatorilor”. Dovadă este şi intenţia a cca. şaizeci de ONG-uri proruse din RM de a se opune ridicării în preajma Academiei de ştiinţe a monumentului dedicat limbii române. De unde au acestea resurse şi finanţe? Oare nu e un test şi pentru serviciile speciale?

Comratul devine o figură tot mai aservită Kremlinului în procesul de  destabilizare a situaţiei. Straniu, această Găgăuzie, din abundenţă îngrijită şi tratată în sensul bun al cuvântului de consângenii săi din Turcia care râvnesc de zeci de ani în UE, în final vine cu un mesaj antieuropean.

Cu Tiraspolul lucrurile sunt clare. După isteria de  la Moscova referitoare la recunoaşterea peninsulei Crimeea ca parte a Federației Ruse, la numai câteva ore, Tiraspolul vine cu semnale că  doreşte acelaşi lucru.

Care este atitudinea ucrainenilor din Transnistria față de acest subiect?

 

Desigur, pentru ucrainenii din zona transnistreană, ca şi pentru alţi cetăţeni din Republica Moldova, agresiunea rusă din Ucraina determină o oarecare durere de cap. Personal, după ocuparea peninsulei de către trupele ruse, mă simt debusolat şi plin de suspiciuni referitor la viitorul ţării ca stat independent. Cu privire la aşa numitele  „forţe de autoapărare din Crimeea” – este o minciună crasă promovată cu insitenţă de acest Putin – un fuhrer rusesc, a cărui stare psihică dă de bănuit. În cel mai bun caz ar fi bine să fie doar o acutizare psihică de primăvară. Însă nu e aşa. Sunt  dovezi incontestabile că aceşti apărători sunt militari din comandourile Kremlinului. Politicieni din Moscova au recunoscut că e vorba de unităţile Direcţiei  Generale al Ministerului apărării rus – GRU. Vorbim și de un complex de măsuri ale Kremlinului cu un scop bine determinat: preluarea controlul asupra statelor rupte din trupul imperiului şi punerea la respect a Occidentului. Nu întâmplător acest odios lider rus afirmă că e timpul ca „NATO să nu mai facă ravagii la gardurile Rusiei”.

 O bună parte din ucrainenii din zonă sunt încadraţi în această „spălare de minţi” promovată de  media moscovită şi KGB–ul de la Tiraspol. Sunt cei care s-au născuţi sub Stalin pînă la 1940 şi apoi au trăit cu soveticii. Este o mentalitate aparte, ştiu persoane concrete care încep să își iasă din minţi cu diferite aberaţii când aud de UE, NATO şi România.

 Credeti că este posibilă, până la urmă, dezintegrarea Ucrainei? 

 Foarte mult depinde de ce vor interprinde autorităţile de la Kiev. Dacă nu vor fi în stare să pună stăvilă acestei avalanşe dirijate de proteste în sud-estul ţării e posibil. Ştiu însă că ceva se întîmplă în acest sens:

  • este anunţată mobilizarea, din rezervă au fost încadraţi în armată cca 40 000 de ucraineni;
  • după informaţia de care dispunem se pare că moralul trupelor nu este scăzut, unităţile militare ucraineşti din Crimeia sunt fidele jurămîntului, iar comisariatele militare nu duc lipsă de doritori de a se încadra în armată;
  • sunt blocate frontierele, iar ruşii care se văd într-o nouă aventură, gen războiul anilor 1936-1939 din Spania, sunt siliţi să se întoarcă acasă, spre nemulţumirea lui Putin,  ;
  • structurile securităţii parcă încep a face trebă, la Nicolaev, spre exemplu, sunt pornite procese asupra provocatorilor separatişti;
  • în mai multe oraşe ale Ucrainei este stopată recepţia posturilor TV ruseşti care la capitolul minsiune de dezinformare depăşesc de zeci de ori propoganda hitleristă, iar acest odios Kiselev, conducător al conglomeratului de surselor de informare ruseşti – un fel de minister al propogandei naziste, este tratat ca un Gobells;
  • în oraşele din sud-estul Ucrainei (Odessa, Nicolaev şi Harkov) se desfăşoară protestele antiruseşti, de fapt antiputin), iar acestea nu se încadrează în scenarul dubios al serviciilor speciale moscovite;

În acest context se poate afirma că au dispărut unele dogme promovate pe timpurile sovietice şi în ultimii douzeci de ani. A picat mitul despre acea „prietenie de nezdruncinat a popoarelor”. De fapt nu a fost nici pe timpurile URSS-ului.  În aceste luni Putin i-a aruncat în difertite tranşee pe ucraineni şi ruşi. Apoi, religia ortodoxă, vorbesc de patriarhia rusă, nici pe parte nu aduce pace. Kiril, acest agent kgb-ist, blagosloveşte tancurile şi blindatele ruseşti  care sunt la frontierea de vest al Federației Ruse sau care au invadat Crimeea. CSI e la Doina, la cimitir. Comunitatea nu e bună de nimic, două state din această comunitate luptă între ele, iar centru de la Moscova dă undă verde unui război fraticid.

Revista Intersectii  

Leave a Reply