Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova a pus fundamentul juridic pentru edificarea unui stat unitar în cadrul frontierelor din fosta URSS. Între timp reacţia antinaţională şi-a găsit expresia cea mai pregnantă în Declaraţia privind proclamarea independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene (septembrie 1990), care a avut drept consecinţă instaurarea aşa-zisei „statalităţi transnistrene”.

Voinţa majorităţii covârşitoare a populaţiei din Republica Moldova de a se desprinde de Uniunea Sovietică şi de a-şi afirma independenţa a provocat reacţia ostilă a unor lideri politici rusofoni şi rusofili din partea stângă a Nistrului. Liderii comunişti de la Tiraspol nu au acceptat reformele democratice. În timpul puciului din august 1991, ei şi-au exprimat deplina solidaritate cu organizatorii acestuia. După înăbuşirea puciului de la Moscova, autorităţile sovietice au sprijinit acţiunile separatiste din stânga Nistrului.
În fruntea acestor acţiuni banditeşti a fost numit criminalul şi dubiosul Igor Smirnov, strămutat la Tiraspol acum câteva decenii. Anturajul lui Smirnov îl constituie un grup de aventurieri rataţi, marginalizaţi la ei acasă, toţi ca unul cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Igor Smirnov, întregul său grup de complici şi membrii familiilor acestora, pe bună dreptate, sunt declaraţi persoane non-grata într-un şir de state ale lumii.
Pentru nimeni nu este un secret că crearea şi menţinerea pseudo-statului rmn a fost posibilă doar datorită multiplelor ajutoare, primite pe parcursul întregii perioade de existenţă, de la Kremlin. În pofida acestui fapt, independenţa statului fantomă nu a fost recunoscută de nimeni, nici chiar de Moscova. Fiecare ţară care se respectă este conştientă de faptul că creatura Moscovei în regiunea de Est a Republicii Moldova contravine oricăror norme naţionale şi internaţionale, iar impostorii vor fi judecaţi.
An de an, la 2 septembrie, pe parcursul ultimului deceniu şi jumătate, autoproclamaţii lideri politici rusofoni şi rusofili din stânga Nistrului, dirijaţi de Kremlin, impun locuitorilor din raioanele de Est ale Republicii Moldova sărbătorirea unei aniversări imaginare – cea a creării unui stat fantomă, denumit de ei republica moldovenească nistreană.
Propaganda oficială manipulează zilnic opinia publică. Dezinformarea se realizează inclusiv prin bruierea posturilor de radio şi de televiziune, emise de Chişinău, mai mult chiar, se furnizează informaţii trunchiate, părtinitoare, care au un singur scop: convingerea maselor de legitimitatea puterii acaparate anticonstituţional de criminalii ruşi. În ultimii ani la Tiraspol au fost editate mai multe lucrări ale unor persoane suspecte, cu puţină ştiinţă de carte. Aceştia, în dorinţa de a se face utili regimului fantomă din stânga Nistrului, pentru un onorar simbolic, depun eforturi majore de denigrare a oricăror principii şi norme fundamentale de existenţă. Un exemplu clasic în acest sens îl constituie cazul lui Gheorghe B. Komarniţki, fost tractorist, actualmente pensionar, autor al unei veritabile mostre de dezinformare şi manipulare a cititorului, intitulate „Mina zamedlionnogo deistvia” („O mină cu efect întârziat”). Pe paginile acesteia autorul dă dovadă de lipsa unor cunoştinţe elementare atât în probleme de istorie regională, cât şi de istorie universală, utilizează inadecvat o avalanşă de termeni juridici, ceea ce denotă un agramatism total. Exemple de acest gen pot fi aduse cu sutele.
Apare fireasca întrebare: de ce întârzie reacţia oficială a Chişinăului? În viziunea mea, este un paradox faptul că preşedintele V. Voronin, fiind originar din partea stângă a Nistrului şi reprezentantul oficial al tuturor locuitorilor Republicii Moldova, a trecut cu vederea fărădelegile şi tratamentul inuman al consătenilor săi (şi nu numai), dar şi-a concentrat atenţia asupra luptei cu Bucureştiul, de parcă Europa ar fi duşmanul numărul unu al Republicii Moldova! Actualii lideri politici sunt într-o permanentă luptă pentru menţinerea partidelor pe care le reprezintă la putere.
Şi anul acesta, la 2 septembrie, a fost sărbătorită proclamarea unilaterală a independenţei statului fantomă Republica Moldovenească Nistreană faţă de Republica Moldova. Cu această ocazie, banda smirnovistă a organizat ample manifestaţii la Tiraspol, inclusiv tradiţionala paradă.
Suita de manifestaţii a debutat cu depunerea de flori la monumentul ostaşului necunoscut, căzut la datorie (nu s-a specificat la care). După aceasta, grupul de profitori uşor manipulabili, în frunte cu Igor Smirnov, s-a deplasat spre tribuna centrală, amplasată în Piaţa Suvorov din centrul oraşului Tiraspol. Mitingul a fost deschis prin cuvântarea „ministrului apărării” al statului fantomă Stanislav Hajeev. Dânsul, în alocuţiunea sa, fără nici un pic de jenă, s-a referit la politica agresivă promovată de Chişinău împotriva „poporului multinaţional” din rmn. Mai mult chiar, a făcut o trecere în revistă a principalelor direcţii ale politicii externe a Chişinăului faţă de Tiraspol. Ulterior, vorbitorul a pus accent pe „expansiunea militară” din 1992, în care partea transnistreană a pierdut 809 eroi, şi pe blocada economică din partea Chişinăului, declarată în 2006. (Decizia din 2006 a autorităţilor de la Chişinău de a interzice toate importurile şi exporturile pe porţiunea de graniţă nistreană între Republica Moldova şi Ucraina este tratată de autorităţile de la Tiraspol drept blocadă economică).
Pentru a calma, chipurile, starea de spirit a populaţiei, Hajeev a continuat afirmând că, în pofida tuturor obstacolelor, „poporul multinaţional” şi dornic de libertate al RMN a supravieţuit doar datorită ajutorului frăţesc oferit dezinteresat de Moscova. Mai mult chiar, „transnistrenii pot fi siguri că republica noastră dispune de suficiente forţe pentru a apăra independenţa, iar substituirea căştilor albastre ruse cu alte trupe de menţinere a păcii este inadmisibilă”. În concluzie, Hajeev şi-a confirmat calităţile de criminal şi profitor, menţionând ferm, că conducerea de la Tiraspol nu va accepta nici un fel de negocieri cu Chişinăul şi nu se va mai integra niciodată cu Republica Moldova. Comentariile sunt de prisos…
Discursul a fost urmat de un recital de poezii, mesajul cărora s-a axat pe patriotismul ostaşului căzut la datorie, deopotrivă s-a glorificat buna înţelegere a „poporului multinaţional” ce convieţuieşte paşnic undeva prin Rusia sau a convieţuit în URSS, amplasarea geografică a acestui „colţişor de rai” fiind ambiguă.
Atenţia celor prezenţi a fost focalizată către parada organizată special cu acest prilej. Anul acesta, spre deosebire de anii precedenţi, parada s-a desfăşurat fără tehnică militară. La paradă au participat aproximativ 400 de militari: infanterişti, grăniceri, kazaci, unităţi speciale şi ale trupelor de interne, adică mai multe detaşamente de militari au defilat în faţa tribunei, decorate cu drapele roşii, unde se aflau aventurierii politici ruşi.
La paradă au fost prezente mai multe mii de cetăţeni, marea majoritate fiind vorbitori de limbă rusă, îndoctrinaţi până în măduva oaselor de ideologia smirnovistă, obişnuiţi deja cu priveliştea ce se repetă an de an. Printre cei prezenţi erau, însă, şi cetăţeni ai altor state care, cu jumătate de voce, îşi exprimau între ei indignarea faţă de spectacolul la care participau prin voia întâmplării. Feţele lor trădau o mare nedumerire, creându-ţi impresia că au nimerit pe altă planetă.
Cei mai în vârstă localnici au venit la eveniment cu flori. Pe reverul hainei le era agăţată o panglică bicoloră (roşie-verde) cu inscripţia: „Sunt cetăţean al RMN” (evident, în limba rusă). A atras atenţia faptul că cei prezenţi erau preponderent de vârsta a treia sau copii şi adolescenţi, reprezentanţii vârstei medii, practic, lipseau. În viziunea mea, aceasta ar însemna fie că au plecat peste hotare la muncă, fie că sunt saturaţi de ideologia utopistă smirnovistă.
O parte din cei prezenţi, mult mai mulţi decât ar fi fost cazul, aveau misiunea de a menţine ordinea publică: miliţieni, „drujinari” etc. Toţi miliţienii erau înarmaţi cu pistoale, lăsând astfel să se creeze impresia că reprezentanţii societăţii civile din piaţă ar fi nişte criminali de război. Intuiesc că în acele momente mulţi nu prea realizau că trăiesc în secolul XXI, că geografic se află în Europa, însă de un lucru erau siguri: respiră aerul unei regiuni care se visează a fi stat şi în care la moment domneşte o disciplină miliţienească.
Şi principalele oraşe ale statului fantomă au fost pregătite amplu de sărbătoare. La fiecare 50 de metri era instalat câte un panou sau ceva de acest gen, care îţi amintea că te afli în autoproclamatul stat RMN şi că ai venit într-o zi de sărbătoare – 2 septembrie. Majoritatea inscripţiilor de pe panouri erau cu caracter propagandistic şi aveau următorul conţinut: „ Mândria noastră – RMN”, „RMN – la 17 ani”, „Republica Mea – te slăvim”, „RMN – ţara păcii şi a prieteniei” etc., un alt grup de panouri conţineau stema, harta şi cuvintele imnului imaginarei RMN. Oraşele Tiraspol şi Tighina au fost invadate de drapele bicolore roşu-verzi (această simbolistică şi-au atribuit-o şarlatanii politici ruşi, stabiliţi la cârma republicii secesioniste) şi de drapelele unei ţări amplasate geografic la sute de mii de km de hotarele legitime ale Republicii Moldova – Federaţia Rusă.
Evenimentele oficiale au fost urmate de un şir de expoziţii prezentate de locuitorii raioanelor incluse în cadrul autoproclamatei republici. Fiecare raion a prezentat câte un mic concert. În limba română au prezentat câteva cântece doar cei din Camenca, în rest – programele muzicale au fost în limba rusă şi parţial în limba ucraineană.
Deşi oficial se consideră că în republica secesionistă funcţionează trei limbi de stat: „moldoveneasca”, ucraineana şi rusa (le-am inserat în ordinea în care le-a nominalizat în timpul discursului său Hajeev, aşa-zisul ministru al apărării din nerecunoscuta rmn), atât ceremonia oficială, cât şi restul manifestaţiilor s-au realizat exclusiv în limba rusă.
Nu pot înţelege, până când vom tolera acest spectacol, regizat atât de bine de Moscova, până când vom accepta ca mica noastră Ţară să continue a fi „Cuba Europei”? Mă întreb pe mine şi vă întreb şi pe voi: oare n-a sosit timpul să-i tragem la răspundere pe aventurierii, complotiştii, criminalii cu cetăţenie rusă care, prin abuz, şi-au atribuit puterea politică în regiunea de Est a Republicii Moldova?

Consemnat la 15 septembrie 2010

Mariana S. ŢĂRANU, doctor în ştiinţe istorice,
preşedintele Asociaţiei Obşteşti „Vertical”

Leave a Reply