Sergiu Nazaria -  doctor în istorie şi doctor habilitat în ştiinţe politice, conferenţiar la Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Republica Moldova. S-a născut în 1958, este absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Univeristătii de Stat Chişinău, autor a peste 130 de lucrări ştiinţifice. Predă relaţiile internaţionale, Istoria modernă şi contemporană a ţărilor Europei şi Americii, Politica externa a marilor puteri la etapa actuală, istoria Holocaustului din R. Moldova. Actualmente a dat spre tipărire la Moscova volumul – „Problema basarabeană în epoca războaielor mondiale: fapte contra mituri”.

Cunoscător al istoriei moderne şi contemporane, adept al ideologiei stângiste, abordaţi în lucrările Dvs. problematica  destul de contradictorie a românismului/moldovenismului. Sunteţi adept al moldovenismului?

Eu sunt convins ca moldovenii şi românii au aceeaşi origine etnică şi până la crearea Ţărilor Române am avut o bază comună, în secolul al XIV-lea, dar apoi, peste 500 de ani ne-am dezvoltat separat. Au apărut şi anumite diferenţe între noi, inclusiv în ceea ce priveşte autoconştientizarea etnică. După 1812, după încoroporarea Basarabiei în Imperiul Ţarist, partea estica a Moldovei a suferit influenţe ruseşti iar vestul s-a unit cu Muntenia formând Prinipatul Român. În est am rămas moldoveni şi ne identificăm ca moldoveni. Există un procent  dintre cetăţenii de aici care se consideră români, iar procentul acesta creşte treptat. Acum procesul de românizare a Moldovei se intensifică, nu putem spune ce se va întâmpla într-un anumit interval de timp. Peste 10- 20 de ani populaţia se poate conştientiza ca români, iar statul moldovenesc şi identitatea moldovenească dispare de la sine şi ne unim cu România. Asta este o primă variantă. Există însă şi varianta că în procesul evoluţiei Moldovei  se poate intensifica procesul constientizării identităţii moldoveneşti, chiar daca suntem fraţi cu românii. In acest caz procesul de românizare se stopează până la un anumit nivel. Noi o sa avem în permanenţă 10-15 % care se autoconştientizează ca români. Dacă învinge această variantă, de consolidare a moldovenismului, atâta timp cât o să existe state naţionale o să existe şi Republica Moldova. Intervine deci problema ca România să recunoască statul Moldova, dvs., cei de la Bucureşti sau de la Iaşi. Personal simt o foarte mare lipsă de contacte cu moldovenii de la vest de Prut. Aş vrea să văd cum sunt, ce gândesc şi ce simt ei. Contactele mele cu moldovenii de peste Prut sunt foarte  rare, restrânse, nu am parteneriate cu mediul universitar din România, nu avem contacte sistematice cu instituţiile din România. Cei din România aleg pentru colaborări numai pe cei care pledeaza pentru unire. Asta este un minus mare al politicii statului român pentru că el lucrează cu o categorie foarte îngustă a populaţiei de aici. Bucureştiul discută numai cu cei care pledează deschis pentru lichidarea statului moldovenesc. Statul român trebuie să colaboreze cu toţi, cu toate categoriile intelectuale, inclusiv cu cei care se pronunţă pentru statalitatea moldovenească. E o greseala pentru  ca noi nu suntem antiromâni cum încercă unii să spună, noi îi considerăm pe români fraţi şi vrem ca autorităţile româneşti să ne recunoască aşa cum suntem şi să ne permită autodeterminarea. Consider că România promovează în linii generale o politică foarte corectă în problema românilor de pretutindeni, e normal aşa, dar consider ca metodele folosite nu sunt întotdeauna corecte deoarece ignoră cel mai important substrat al-basarabenilor dacă vreţi. Autorităţile din Bucureşti lucrează intensiv în R. Moldova, dar e greşit că lucrează numai cu cei care se consideră unionişti. Americanii lucreaza cu toţi…ruşii în general nu lucrează cu nimeni. SUA este unica ţară care investeşte bine aici pentru că au interese şi bani.

Unde greşeşte România în relaţiile bilaterale?

România greşeşte şi pentru că nu trebuie să ne impună nouă identitatea, trebuie să ne permită autodeterminarea. Şi chiar daca o face, o face din topor – iată spre exemplu declaraţia lui Băsescu: în Basarabia trăiesc 4,5 milioane de români…lucru inexact, azi nici nu mai sunt atâţia cetăţeni moldoveni. Dacă va avea loc unire vreodată, eu nu exclud asta, ea o să fie ca rezultat al acţiunilor de jos, din popor, nu rezultat al acţiunilor statului român care nu face altceva decât să îndepărteze prin ceea ce intreprinde. Dacă România vrea unire, trebuie să deschidă hotarele, să venim zilnic şi să vedem că România are o situaţie economică mai bună. Trebuie să ne convingă că e mai bine – atât la nivel economic cât şi la nivel cotidian; să putem permite cunoaşterea reciprocă. E adevarat că niciun organism serios de presă din România, nici o autoritate de stat nu face astfel de declaraţii unioniste, dar se simt chestiuni indirecte.

Statul roman nu recunoaşte constituţia noastră. În 1994 guvernul român a inaintat un protest oficial pentru ca în constituţie figura sintagma limbă moldovenească. Nimeni nu pune la indoială că limba noastră este română. Majoritatea populaţiei vede că nu s-a recunoscut tratatul de frontieră şi aceasta majoritate consideră că nesemnarea lui este echivalentă cu nerecunoaşterea statului moldovenesc… o premiză geopolitică a anexării Republicii Moldova.

Totuşi, Romania a fost prima ţară care a recunoscut statalitatea şi independenţa R. Moldova. Nu este o dovada concretă de respect?

Pentru asta suntem recunoscători, dar formularea oficialaă este  – recunoaştem independenţa de la URSS! – adică nu recunoaştem independenţa în general, ci independenţa de URSS. Deci … lucruri care se interpretează, faţă de voi nu ne recunoaşteţi independenţa, dar faţă de ruşi da. Când noi, cei care nu suntem unionişti, auzim sintagma – Basarabia pământ românesc – noi înţelegem de asemenea nerespectarea statalităţii şi a identităţii noastre. Eu cred ca trebuie găsită o soluţie ca în constituţie să se treacă – limba moldovenească şi în paranteze româna.

Sunteţi un apropiat al Partidului Comuniştilor, un partid a cărui activitate constantă este reprezentată de atacurile la adresa României, dar care alocă mai puţin interes problemelor interne. Cât de comunist este Partidul Comunist din R. Moldova?

Comuniştii aici promovează o politică de dreapta, au dezvoltat un capitalism de clan, nu au nimic de-a face cu doctrina. Poate că erau interesaţi de trăinicia statului Moldova, nu ca satelit al Rusiei. E o greşeală să credeţi că Voronin e prorus. Din contră, el a dus o politică înverşunată antirusească dar şi   antiromânească. Voronin era un feudal care avea următoarea atitudine – eşti patriot dacă îmi slujeşti mie personal. Patriotismul lui …  înseamna că el trebuie să fie la putere. Dar cei din conducerea partidului, trebuie să recunosc, sunt adevăraţi patrioţi ai Moldovei. Şi la fel masa principală a partidului. Dar sunt mulţi în PCRM care nu cunosc limba ţării, iar aici se pune întrebarea:  ce patrioţi pot să fie ei dacă nu cunosc limba de stat?

Cum percepeţi evoluţia Republicii Moldova după ultimele alegeri?

Ceea ce este cu adevărat bine pentru RM după alegerile de anul trecut este că s-a terminat cu monopolul unui clan asupra vieţii, puterii politice şi economice de aici. Eu pledez pentru viitorii patru ani de după alegerile viitoare, pentru realizarea marii coaliţii naţionale în care să intre cele trei mari şi importante partide – PCRM, PLDM si PD. Dacă se realizează, atunci se pun bazele stabilităţii. Cei trei, chiar dacă au atitudini contradictorii, pot să construiască şi să se înţeleagă. Sub aspect geopolitic, Moldova nu poate să îşi permită relaţii rele cu România şi Rusia, poate chiar mai bune cu Rusia. Şi vă spun de ce mai bune cu Rusia – piaţa şi resursele. Dar nu pot să existe relaţii economice serioase dacă nu sunt bune relaţii politice, politicul asigură prosperarea economică. Noi fără piaţa rusească nu putem să ne dezvoltăm pentru că nu avem acces pe pieţele occidentale. Ceea ce fac ruşii cu subiectul vinul –este politică evident, încercarea de a-l sancţiona pe Ghimpu şi guvernul. Noi nu putem fără Rusia. La asta se mai adaugă faptul ca 200 de ani cu ruşii… majoritatea moldovenilor sunt proruşi. Cum să promovezi o politică antirusească atunci când majoritatea populaţiei este prorusă? Avem şi o pătrime de minorităţi care sunt în totalitate proruşi. Dacă vrem reintegrarea naţională… sunt ferm convins că fără ruşi nu putem să reunim Transnistria. Noi trebuie să ne avem bine cu toţi la nivel de politică externă, inclusiv cu SUA şi EU, iar voi trebuie de facto şi de iure să fiţi promotorii Moldovei în Europa.  La nivel declarativ asta se întâmplă, dar la nivel practic… aud deseori informaţii contradictorii.

Am o idee, nu cred ca e utopie – dar vreau să trăiesc momentul când Europa o să fie de la Atlantic  până la Pacific – da, inclusiv cu Rusia.  Europa are nevoie de Rusia cu populaţia şi resursele sale. Rusia are nevoie de Europa, Europa de Rusia. Eu consider ca interesul nostru obiectiv de supravieţuire este să construim un spaţiu comun de la Atlantic la Pacific.

Revenind la istorie, Dvs aţi subliniat greşeala preşedintelui Ghimpu faţă de tema ocupaţiei ruseşti a Basarabiei. Istoricii au pareri împărţite. Este imposibil un punct de vedere echidistant?

În ce priveşte decretele lui Ghimpu, poziţia mea este clară: nu sunt de acord cu ele! În primul rând nu sunt de acord cu termenul de ocupaţie a Basarabiei. Chiar dacă în istorie s-au întâmplat multe, ne-am pricinuit uneori obide, acestea nu trebuie să fie folosite în interes politic. Dacă folosim aşa trecutul, o să ne otravească viitorul, mai ales în relaţia cu ruşii. 1918 ce a fost pentru Moldova? A venit armata română şi … a facut Unirea. Actul din 1918 a fost o parodie. Sfatul Ţării nu reprezenta pe nimeni, ei se reprezentau pe ei. Prezenţa Basarabiei în perioada interbelică în cadrul României a fost o experienţă nereuşită! Majoritatea basarabenilor priveau autorităţile române ca duşmănoase. Când au venit armatele sovietice în 1940 – majoritatea populaţiei le-au primit cu flori şi mulţumire. E drept că după un timp dispoziţia s-a schimbat, a început să lucreze KGB, aparatul de stat rusesc etc. Dar trebuie să discociem – atitudinea faţă de ţară e una, atitudinea faţă de regim e alta. Şi când spun ţară am în vedere Uniunea Sovietică.

Deci, eu nu sunt român, eu sunt românofil, dar nu iubesc ca cineva să vină la mine în casă şi să imi spună ce sunt, cum să trăiesc şi cum să gătesc. Sunt moldovean, lăsaţi-mă să fiu moldovean. Dar trebuie să ne înţelegem, suntem fraţi cu românii, trebuie să lucrăm împreună şi apoi vom vedea.

Interviu realizat de Laurentiu Toma

One Response so far.

  1. Paul spune:

    Am citit cu atentie articolele scrise de Tov. S.Nazaria si am incercat sa imi mentin de fiecare data o atitudine rationala, detasata si eliberata de impulsuri subiective.

    Dialogul intretinut de SN este vidat de orice realitate istorica si logica politica, solciala, antropologica, etc.

    Pentru a acpta atentia so oarecare notorietate, SN s-a raliat (in afara de KGB) la dosar (legitim) dar la care a contribuit nu intr-o pozitie conciliatorea

Leave a Reply