Fotografie0778

Col (r.) Andrei Covrig,
Preşedintele Asociaţiei de Drept Umanitar
din Republica Moldova

 

Am o obligaţiune de mai mult timp pe care până la urmă trebuie să o îndeplinesc. Este vorba e de un text promis și a cărei scriere am tot amânat-o. În august 2014, fiind la Universitatea Populară de Vară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, am avut onoarea să prezint o lucrare inedită – „Dicţionarul Enciclopedic de Drept Internaţional Umanitar – de la origini până în prezent”. Volumul este rodul muncii bunului meu prieten, colonelul în rezervă dr. Dumitru Codiţă, alături de prof. univ. dr. Ionel Cloșcă, care s-au străduit timp de trei ani să-l elaboreze. Materialul de față prezintă ideile pe care le-am adus la cunoștința participanţilor la memorabila întrunire de la Vălenii de Munte.

7

„Stimaţi prieteni, o zi bună vă doresc!

Îmi asum curajul de a fi în faţa celor adunaţi la această tradiţională întrunire a Unversității Populare de la Vălenii de Munte „Nicolae Iorga”. Fac acest lucru din mai multe considerente. În primul rând, colonelul în rezervă Dumitru Codiţă, coautorul celor două volume ale „Dicţionarului enciclopedic de drept umanitar” este un bun și vechi prieten. Ne cunoaştem de peste douăzeci de ani, din  timpurile când amândoi purtam ţinuta militară. Eu eram şef direcţie, apoi locţiitor al şefului Marelui Stat Major la Chişinău, iar Dumitru – şef al  Centrului de Drept Umanitar al Armatei din Ploieşti. Ne-am întâlnit chiar la sediul acestei instituții și am avut schimburi de experiență foarte utile. Centrul pe care l-a înființat și condus timp de 15 ani a avut o contribuţie apreciabilă la instruirea militarilor în spiritul valorilor dreptului internaţional umanitar, denumit de bună dreptate, regele drepturilor omului. Și-a dobândit acest statut deoarece este o ramură în plină evoluţie a dreptului internaţional public. Frecvenţa conflictelor armate în perioada postbelică şi caracterul lor din ce în ce mai devastator evedenţiază caracterul actual al dreptului umanitar. Al doilea considerent privește celălalt coautor, domnul  Ionel Cloşcă, profesor universitar, doctor în drept, o persoană remarcabilă în acest domeniu recunoscut pe plan internațional. Încă din 1990 este președintele Asociației Române de Drept Umanitar,  fiind autor și coautor al mai multor cărţi, monografii, manuale şi publicaţii în domeniul dreptului internațional umanitar, fiind decorat cu „Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler” pentru activitatea în acest domeniu.

 Autorii au dedicat lucrarea „Celor care şi-au închinat viaţa triumfului şi afirmării valorilor umanistice, celor care şi-au făcut din umanism un crez de viaţă, cu ocazia împlinirii de 150 ani de la înfiinţarea Comitetului Internaţional al Crucii Roşii”, fiind o recunoaștere a sacrificiului pentru salvarea ființei umane.

6

Cu Dumitru Codiţă, aşa a fost destinul nostru atunci, eram preocupaţi de implemetarea dreptului internaţional umanitar în structurile militare de la toate nivelurile, el în România, iar eu în Moldova. Ambii, trecând în rezervă, continuăm să fim preocupaţi de  acest subiect: eu – ca preşedintele al Asociaţiei de Drept Umanitar din Republica Moldova, Dumitru – ca preşedinte al Filialei Prahova al Asociaţiei de Drept Umanitar din România. Filiala este  o structură cu activităţi şi iniţiative deosebite.  În conformitate cu Legea nr. 177/2013 prin care în România s-a instituit Ziua Dreptului Internaţional, organizează numeroase activități de promovare a principiilor umanitarismului:  conferinţe şi sesiuni de comunicări științifice; editare de publicații cu tematică specifică; activități în care sunt antrenați copii în concursuri de pictură și creații literare ș.a., toate în scopul formării unei culturi a păcii și înțelegerii între oameni și popoare.

Revenind la lucrare, în cunoştinţă de cauză îmi permit să afirm, că cele două volume ale „Dicţionarului Enciclopedic de Drept Umanitar” reprezintă un produs  unicat în lumea specialiştilor. Investigând fenomenul conflictologic din ultimii 5.000 de ani de istorie cunoscută, autorii pe cca 2000 de pagini ne propun aproape  4.000 de termeni. Și fiind acasă la marele istoric Nicolae Iorga, supun atenției distinsului auditor, constatarea acestuia, potrivit căreia: „operele mari şi trainice pot să aibă o eclipsă, o întunecare, ce corespunde cu o încetineală sau o oprire în mersul civilizaţiei naţionale, dar lumina lor călăuzitoare tot învinge la sfârşit”.

3

Cele spuse, fără îndoială, se referă şi la dreptul umanitar, care este cunoscut şi sub denumirea de dreptul războiului sau dreptul conflictelor armate. Această zonă specifică a dreptului cuprinde convenţii, legi şi norme cutumiale care ar reduce consecinţele unui conflict armat, protejând  persoanele care nu participă la ostilităţi şi impunând limite în utilizarea mijloacelor şi metodelor de război. Într-un conflict armat răniţii, naufragiaţii, populaţia civilă, prizonerii, grupe specifice cum ar fi copiii, personalul medical, ziariştii necesită un statut special, care să le asigure un grad sporit de protecție.

Unele din aceste subiecte, îndrăznesc să presupun,  nu erau străine nici pentru  Nicolae Iorga, istoric şi reporter militar, profesor la Academia Militară. Acest patriarh al culturii române a fost chiar chemat sub arme în al Doilea Război Balcanic. În acea perioadă a publicat mai multe texte şi broșuri dedicate menținerii moralului printre soldați și civili: Războiul actual și urmările lui în viața morală a omenirii; Rolul inițiativei private în viața publică,  Sfaturi și învățături pentru ostașii României şi altele.

Prevederile dreptului internațional umanitar sunt în diferite acte normative cu caracter internaţional (Declaraţia de la Petersburg din 1868, primul document internaţional care stabileşte anumite limite de folosire a unor tipuri de arme), Convenţiile de la Haga din 1899, respectiv 1907, Convenţiile de la Geneva din 1949 și Protocoalele lor adiționale din 1977 și multe altele pe probleme specifice. În mai multe state, între care România şi Republica Moldova, sunt constituite Comisii naţionale de drept internaţional umanitar şi alte structuri naţionale care cooperează activitatea de promovare a valorilor umanitarismului. La Bucureşti şi Chişinău sunt întreprinse acţiuni pentru promovarea și difuzarea normelor specifice domeniului.

8

Necesitatea implementării acestor dispoziţii este imperioasă. Argumentele sunt suficiente. Lumea este împânzită de multiplele conflicte armate. Ucraina vecină, care se confruntă cu agresiunea rusească, este un exemplu concludent. Nerespectarea prevederior Convenţiilor de la Geneva are ca urmare mii de persoane ucise şi rănite din rândurile populaţiei civile, copiilor, personalului medical, ziariştilor. Prizonerii de război sunt trataţi inuman, iar numărul persoanelor dispărute fără urmă este în creştere. Sunt distruse obiective de infrastructură care nu prezintă ameninţări pentru beligeranţi: şcoli, grădiniţe de copii, spitale, biserici şi casele oamenilor. Sporeşte numărul mercenarilor, o categorie de luptători, care, de fapt, nu cad sub protecţia dreptului internaţional umanitar, dar care acționează în dispreț total față de normele și regulile conflictelor armate. Regretabil este că între aceştia se găsesc şi persoane din stânga Prutului. Ignorând faptul că structurile de ordine monitorizează situaţia, sunt destui indivizi care pentru bani luptă de partea separatiştilor proruşi. Aceştia sunt bine echipaţi, înarmaţi şi hrăniţi, iar salariul de mercenar primit în dolari depăşeşte cu mult salariul mediu din ţările spaţiului exsovietic.

Valoroasa lucrare, care are ca autori pe domnii Ionel Cloşcă şi Dumitru Codiţă, este de o complexitate deosebită: dicţionar, enciclopedie şi manual universal. Deși este o lucrare de specialitate, ea nu se adresează doar juriştilor, fiind accesibilă tuturor celor care studiază dreptul, relaţiile internaţionale, ştiinţele politice, precum şi personalului din forţele armate, care, de obicei, este direct implicat în operaţiunile de luptă. Fiind militar de carieră, sunt convins că Dicţionarul va sta la baza elaborării în trupe a  actelor normative, regulamentelor şi regulilor de angajare și de comportare în luptă.

04

Din partea colegilor din Republica Moldova, preocupaţi de implementarea dreptului internaţional umanitar, transmit autorilor Dicţionarului urări de sănătate, succese în continuare în activitatea de promovare a dreptului internațional umanitar.

Şi o ultimă constatare. Dacă soarta a făcut să ajung în Vălenii de Munte, la această minunată universitate de vară, un adevărat izvor al spiritulităţii, doresc să închei această relatare cu o întâmplare concludentă şi povăţuitoare, mai cu seamă pentru cei prezenţi din Republica Moldova. Cu ceva ani în urmă  la o conferinţă în domeniul dreptului umanitar care s-a desfășurat în capitala Federaţiei Ruse, o profesoară din Bălţi  adunase în jurul său o parte din participanţi, explicându-le diferenţa dintre moldoveni şi români, filosofând cu privire la  „deosebirea” dintre limba romană şi cea moldovenească. Nu am putut să rămân indiferent și să nu reacționez. În faţă celor prezenţi am întrebat-o pe profesoară dacă vorbeşte sau pricepe româna?

- Nu! – a fost răspunsul.

- Bine, dar limba moldovenească o pricepeţi, o vorbiți?

- Nu! – iarăşi au auzit toţi.

Eu am pus apoi o singură întrebare care, sunt convins, a reușit să așeze lucrurile în ordinea lor firească spunându-i:

- Amuzant, Elena – aşa se numea profesoara -  de ce vreți să induceți lumea în eroare și să creați confuzie vorbind despre lucruri de care habar nu aveţi?

Concluzia este clară: acelora  care ne doresc rău şi  ne dezbină e necesar să li se dea riposta cuvenită. Denigratori au fost şi vor mai fi. Nu e cazul să renunțăm fără a promova adevărul evidenței. Mai cu seamă când este vorba de demnitate, verticalitate, spirit naţional şi limba română.

Leave a Reply