17006288_10155119574349630_1075929491_n

Andrei Covrig, colonel (r) 

O blasfemie faţă de memoria a sute de eroi basarabeni care şi-au pierdut viaţa pe câmpurile de luptă în anul 1992.

Zile numărate au rămas până la împlinirea a 25 de ani de la declanşarea războiului de pe Nistru. Odată cu începutul acelei primăveri şi până-n toamnă, a coborât peste noi durerea şi suferința: pierderi umane, morţi, răniţi, persoane dispărute și refugiați. Îmi amintesc de oameni curajoși și cinstiți care, cu arma în mâini, au ieşit pe poziţii pentru a-şi apăra baştina, rezistând în faţa gardiştilor, armatei ruseşti, cazacilor și mercenarilor veniţi de peste mări şi ţări.

Acum se întâmplă însă lucruri stranii. La finele anului trecut, Dodon face o declarație culpabilă, precum că Republica Moldova trebuie să-şi ceară iertare de la Tiraspol pentru acel război. S-a dat clar de înţeles: vina este nu doar a autorităţilor centrale de atunci, dar şi a miilor de combatanţi, etichetaţi de nenumărate ori ca “naţionalişti” şi “fascişti români”. Niciun politician serios și respectabil, căruia îi pasă de reputația sa, nu şi-ar fi permis astfel de afirmaţii.

Despre iertare

De la cine să o cerem? În faţa cui să cădem în genunchi? De la ticăloşi, precum un oarecare ofiţer al comandourilor ruseşti Girkin (“Strelkov”) care în vara anului 1992 a luptat în rîndul cazacilor de pe Nistru la Coșnița și Tighina, ca peste două decenii, să se voinicească în Crimeea și Donbas? Sau, poate, să cerem iertare de la actualul vice prim-ministru rus Rogozin, care-n nouăzeci și doi a luptat de partea separatiștilor în Dubasari, iar la Moscova era preocupat de a trimite mercenari – “carne de tun” spre plaiurile basarabene?

Marasmul e în creştere.  Recent, Dodon s-a întâlnit cu liderul transnistrean Krasnoselskii şi depune flori la monumentul ridicat în cinstea cazacilor, care au luptat contra statului Republica Moldova în războiul din 1992.

Osanale aduse separatiştilor din estul Ucrainei

În aceleaşi zile tomnatice, fostul ministru al apărării Gaiciuk, la o conferinţă desfășurată la Academie de Ştiințe a Moldovei, face o serie de declarații pe cât de scandaloase pe atât de provocatoare. Vorbind despre patriotismul şi starea de spirit a militarilor, acesta afirmă că armata separatiștilor din estul Ucrainei, comparabilă ca efectiv cu Armata Națională a R. Moldova, este “demnă de admiraţie deoarece, prin credința creștină şi moralul său, se opune numeroasei armate ucrainene”. Din gura fostului demnitar s-au făcut auzite osanale credinței războinicilor şi “dragostei faţă de țară”. Care “ţară”, domnilor?

În atare situaţie nu surprinde faptul că, în conformitate cu Procuratura Generală, 20 de tineri basarabeni, spălaţi pe creieri şi deveniţi mercenari, se află sub anchetă, iar șapte tineri sunt condamnați de instanţă. Nu m-aş fi mirat să aud astfel de afirmaţii de la Dughin, un securist rus şi unul din ideologii “lumii ruseşti” și inspiratorii proiectului „Novorossia”. Însă am ajuns să auzim aceste aiureli de la un fost reprezentant moldovean la NATO! Ciudat lucru, dar aceste afirmații sunt trecute cu vederea de instanţele statului, de societate şi de organizațiile de veterani. Orice s-ar spune, dar este profanat ceea ce se numeşte “stat”.

Dacă Gaiciuk ne vorbește cu atâtă evlavie despre “patrioții” din Donbas, să încercăm să ne clarificăm. Aceşti „patrioţi”, sunt de două specii: „cei morți” și „cei încă vii”. Din „cei încă vii” merită să fie pomeniţi “naşul” de Lugansk, Plotniţki, poreclit “Kolyvan” și un oarecare Zakharchenko care „crîşuieşte” (acordă protecţie) aşa-numitei Republici Populare Donețk. Ambii sunt lucrarea neagră a războaielor și a reglărilor sângeroase de conturi. E ciudat, dar cei doi nu sunt compatibili şi nu sunt dispuşi să fuzioneze. Sub pretextul naționalizării cu succes, au acaparat proprietăți, ridică vămi, luptă pentru convoaie umanitare, arme, fluxuri financiare și cărbune. Sunt într-un război fără sfârșit.

Furt din „simbolul umanismului putinist”

Averea din KAMAZ-urile albe cu ajutoarele umanitare venite din Rusia, este furată şi nu ajunge la destinatari. Apropo de lanţurile umanitare – în aceste camioane albe, simbolul umanismului putinist, a fost transportat din Lugansk în Rusia utilajul şi documentaţia tehnică a două uzine pentru producerea munițiilor și radarului pasiv “Kalchuga”, unic în lume. Mişcările în cauză denotă că Moscova nu este sigură că va putea menţine controlul în teritoriile ocupate.

Despre “patrioții deja morţi”. Mulți dintre ei sunt bine cunoscuţi în ierarhia separatistă. Unii au fost lichidaţi în reglările de conturi de „ai lor”, iar alţii, se afirmă nu fără motiv, au fost neutralizaţi de serviciile speciale rusești: fie că știau prea mult, fie că nu prezentau interes sau deveniseră insuportabili. Soarta multora este regretabilă. Din primul „guvern de la Lugansk” jumătate de miniştri nu mai sunt în viaţă.

15577651_10155119574304630_1771575361_n

Comandantul regimentului de cazaci Pavel Driomov („Batea”) a fost aruncat în aer. “Prietenii” i-au făcut cadou de nuntă un automobil, explozia producându-se când atamanul cu automobilul dăruit era în drum spre locul unde avea să aibă loc nunta. Alexandr Bednov (“Batman”), o durere de cap chiar pentru autorităţile autoproclamate din Lugansk, vestit prin jafuri şi teroare, nimereşte într-o ambuscadă cu blindate. Motivul este simplu, Bednov ieşise de sub controlul lui  “Kolyvan”.

„Cei morți” și „cei încă vii”

Moscova, 27 ianuarie curent, în urma unui atac de cord se stinge întâiul “premier” al aşa-zisei Republici Populare Lugansk, Valeri  Bolotov. A fost ajutat să plece pe drumul fără de întoarcere? Nu este exclus. Se pare, cuiva nu i-a fost pe plac ultimul său interviu, în care acesta descrie cum în vara anului 2014 oamenii lui Plotniţki au efectuat tiruri provocatoare de artilerie asupra Luganskului, soldate cu victime. Motivul? Simplu de tot, era necesar să demonstreze că fărădelegea vine de la militarii ucraineni. “Kolyvan”, un fost maior-artilerist, era în acel timp comandantul batalionului „Zarea”. Apropo, mai târziu în subsolul administraţiei „preşedintelui” Plotniţki este găsit cu ştreangul la gât Ţicalov, un alt „premier”. Explicaţia? Suicid! Interesant e că această molimă cu decesuri neaşteptate s-a produs în ultima jumătate de an.

Continuăm cu Mozgovoi, pe care ziarele şovine rusești îl etichetează ca  ”passionaries”, este împușcat laolaltă cu „pasiunea” sa – secretara de presă. Jilin, liderul organizaţiei „Oplot” din Harkov, este secerat de gloanţele ucigaşilor într-un  restaurant dintr-o suburbie a Moscovei. “Motorola”, Arsen Pavlov, îşi pierde viaţa după ce intră în liftul blocului său. “Motorola” la momentul atentatului avea de 33 de ani. Printre cele mai faimoase acțiuni ale sale: organizarea filmărilor  comerciale  ale luptelor şi  omorîrea prizonierilor armatei ucrainene.

Ceva mai fresh… Zilele trecute, îi sunt curmate zilele lui Tolstîh – “Ghivi”. Se vehiculează două cauze ale morţii sale. Prima, precum că la Avdeevka, “Ghivi” şi-ar fi trimis sub gloanţe subalternii pierzând o treime din subdiviziune. După o altă versiune, Tolstîh cunoștea amănunte referitoare la prăbuşirea avionului malaiezian cu 298 de oameni la bord, doborât pe teritoriul controlat de rebeli. O probă este convorbirea telefonică înregistrată dintre “Ghivi” şi Bezler (“Bes”). Bezler, un “pahan” din Gorlovka, fuge apoi în Crimeea: locuri cunoscute pentru el. Aici, în februarie 2014, ajutat de alţii din comandourile ruseşti, îi aduna grămăgioară pe deputații din Simferopol să voteze pentru referendum.

O parte din cei care „merită respectul” sunt criminali de drept comun. Excentricul “Mojai”, înainte de sosirea în Ucraina, a stat după gratii pentru viol, iar  “Motorola” a fost condamnat pentru furtul unui autoturism.

Reţineţi, nu este vorba de simpli ostaşi – “vanika s avtomatom” (Vanea cu automatul), ci de mecenari şi criminali, fruntaşi şi floarea separtismului. Pe aceştea Gaiciuk ni-i impune ca etalon?

3 16996809_10155119574269630_12021232_n 17006117_10155119574274630_363125763_n

Despre moralul trupelor

Luptele la Avdiyivka sunt însoțite de dezertare; comisariatele militare sunt în impas, bărbaţii nu vor să fie înrolaţi, unitățile sunt completate pe jumătate, au loc jafuri şi alte isprăvi.

În toamna anului 2014, a devenit clar că proiectul “Novorossia”, în ciuda nereuşitelor trupelor ucrainene de la Yalovaysk, Saur Gora şi Debalţevo, este îngropat. Totul s-a finalizat cu crearea a două state separatiste. Fără voia sa, Ucraina a fost implicată şi s-a împotmolit într-un război special, numit hibrid, similar cu cel cu care ne-am confruntat la Nistru în 1992.

Referitor la declaraţiile expuse: pentru psihiatrii moldoveni există teren de lucru, deoarece este culmea cinismului să pui pe acelaşi cântar Armata națională şi separatiștii trataţi de Kiev ca terorişti. Lumea – dovadă sunt şi recentele semnale de la Casa Albă – condamnă războiul nedeclarat, apariția pe baionetele rusești a orânduirilor marionete. Asemenea afirmaţii sunt o blasfemie faţă de memoria a sute de eroi basarabeni, care şi-au pierdut viaţa pe câmpurile de luptă din 1992.

Leave a Reply