Andrei Covrig

Duminica trecută văzând coloana cu protestarii proruşi în PMAN mă întrebam: de ce alături de Dodon şi Usatîi, aceşti Pat şi Patachon ai politicului basarabean, lipeşte al treilea? Este vorba de proaspătul primar de Orhei. Oare nu este şi acesta un dănţuitor în această mare viclenie şi  învălmăşală?

În aprilie curent mai multe surse mediatice, inclusiv intersecţii.eu, au publicat comentariul meu -„Despre demnitate şi adevăr”. Spuneam atunci că prin protestele din 6 aprilie, iniţiate şi dirijate dintr-un oraş german, suntem în fața unui scenariu suspect, dubios şi periculos. La revedere, Filat și Plahotniuc? Bun venit Усатый şi Додон? Posibil. Temerea că „DA” deschide cutia Pandorei dând undă verde unei regii antieuropene şi antiromâneşti, începe să se realizeaze. Astăzi, de pe tribuna din faţa guvernului, puţinii lideri „DA” priveau neputincios la miile de protestatari PSRM şi PPPN care treceau prin Piața Marii Adunări Naționale.

Se vede că după recenta chemarea „la covor” şi săpunela primită de Dodon la Moscova se va face tot posibilul pentu a „duce situaţia la condiţie”, pentru a prelua iniţiativa şi a plasa balonul spre poarta lumii amărâte, adepţilor integrării europene, „stataliştilor” şi naivilor. Ce ne aşteaptă? O lovitura de stat sau un război civil? Altfel cum să explici o nouă revendicare a socialiştilor şi părtaşilor lui Usatîi, aceea de a fi schimbată conducerea structurilor de forţă?

Ciudată şi de bănuit mi se pare concordanţa lozincilor celor două tabere (jos Timofti! jos legislativul! alegeri  anticipate!). Oare nu cumva scenariile au aceiaşi origine?

Lipsa de atitudine a societăţii civile, organizaţiilor de veterani şi a majorităţilor ONG-urilor nu este o noutate. Acestea, virusate de cârdăşie şi „otcaturi” la guvernaţi, partide politice, donatori străini şi locali, se manifestă ca niște traseişti ordinari, fără verticalitate. Vin ai noştri, pleacă ai noştri…

Mult mai ciudată mi se pare tăcerea preşedintelui moldovean. Recent, la Bucureşti, în contextul arestărilor gălăgioase, cea mai răsunătoare fiind a lui Sorin Oprescu, o rudă în etate l-a catalogat pe preşedintele roman ca un „jucător şi mai puţin negociator”. Se creează impresia, că la Chişinău nu avem nici jucător şi nici negociator. Depăşită mi se pare o eventuală intenţie a şefului statului de a da start a unei mese rotunde naţionale de aplanare, o practică care în alte ţări deseori „lua foc”. Cum poate fi calificată tăcerea garantului Constituţiei, Consiliului Suprem de Securitate? Cu adepţii lui Filat şi Plahotniuc e de înţeles. Cu PG, CNA şi CNI, de asemena. Corb la corb nu-și scoate ochii. Procuratura nu a găsit mai important lucru de făcut decât  audierea ministrului apărării. Casa arde, iar baba se piaptănă! Mda…

28 septembrie, Chişinău

Leave a Reply