Despre cele rele…

On noiembrie - 2 - 2016 0 Comentarii

Multe discuţii după prima rundă ale prezedenţialelor. Observ că mulţi vorbitori de rusă o fac pe Maia Sandu cu apă şi oţet. Igor Dodon în cel mai bun caz este tratat cu tăcerea. Ţin minte nedumerirea mea, o persoană umilă venită din perioada sovietică, cînd auzeam că în Moldova alegerile au o colaratură etnică. Însă, se pare că afirmaţia e aproape de adevăr.

Unele constatări prealabile: se pare că pe 13 noiembrie vom avea alegeri cu tentă geopolitică şi etnică. Nu e cel mai bun scenariu, dar se pare că zi cu zi spre aceasta mergem.

Sunt afirmaţii precum că la 30 octombrie s-a produs o debusolare la părtaşii integrării europene? Nici într-un caz, este o consecinţă a neghiobiilor celor care, autoidentificându-se ca „spuma politicului autohton”, veniţi la putere după proclamarea independenţei, iar în octombrie curent a lipsei unui dialog şi înţelegere pe ultima sută de metri… De aici şi explicaţii de ce ex-candidatul (o, Doamne!!!) la preşedenţia ţării, Maia Laguta, are mai multe voturi decât Ana Guţu şi cât pe ce era să-l „bată” pe Ghimpu. Atenție, pentru candidaţii Guţu, Radu, Ghileţchii – au votat mai puţin alegători decât cei care anterior au dat cele 15 mii de semnături necesare pentru ca aceștia să devină candidaţi la şefia statului.

Cele 48 % de voturi obţiunute de Dodon sunt falnice, însă aceste procente vor fi suficente pentru ca liderul socialist să devină „tătucul poporului polietnic” din RM? Răspunsul îl vom da în curând, inclusiv cei care duminica  au fost departe de secţiile de votare şi au construit această „baltă” cu indiferenţi şi indecişi, iar tineretul în bună parte şi-a căutat de ale sale prin baruri şi discoteci. Rezultatul va  depinde şi de unele concluzii şi mişcări pe care le va face Sandu şi alte stafuri „aliate” acesteia care au îndepărtat-o de un rezultat onorabil… Vom vedea în aceste zile faptele reale ale actorilor care au contribuit la un aşa pre-finisaj – Guţu, Ghileţchi, Ghimpu, Leancă şi …c-am atât. Vom trăi şi vom vedea… Totul e posibil sub acest soare…

La începutul acestei săptămâni, susţinătorii Maiei Sandu au făcut un îndemn spre mobilizare. Un lucru salutabil însă evenimentul mi-a provocat o confuzie, deoarece am observat în anturajul doamnei nişte tipi depăşiţi şi cunoscuţi, de la care nu te poţi aştepta la ceva constructiv. Nu sunt dubii că şi acest fapt nu va fi trecut de candidatul socialist.

La Dodon – nu doresc să-i fiu avocat – situaţia nu e şi mai mohorâtă. Lingăi are suficienţi. Unul dintre cei care la începutul anilor 90 se inflama când auzea limba rusa, iar la auzul vestitei melodii cu cele „două maluri gemene – Bucureşti şi Chişinău” ,pe faţă-i apărea o umilinţă de înger. Recent tipul, ca un consilier în piele şi al lui Lavrov, apare la TV străduindu-se să demonstreze că Moscova nu are nimic cu avionul malaezian doborât în Donbas. Minciuni ca şi afirmaţiile lui Dodon că întreaga Crimee este pământ rusesc, iar Moldova noastră ca şi statul vecin, în mod obligatoriu trebuie să fie federalizate. Vedeţi Dvs., pe plac nu îi este UE, cu toate că ştie ce e Europa, are paşaport român – (atenţie! cinci din deputaţii socialişti au de fapt cetăţănie europeană), iar copii sunt şcoliţi peste hotare şi aşezaţi bine-mercy. La acest personaj voi mai reveni. Întrând  în hora socialiştilor întru satisfacerea intereselor banale şi  egoiste „dă din coate”. În caz contrar i se  se va arăta cu degetul – „Afară!”, gest care echivalează cu distanţiere sigură de la „treucă”. Dumnezeu vede meschinăria puţinilor băştinaşi care fac din poilitică afacere. Timpul le va aşeza pe toate la locurile sale, suficiente puşlamale au fost pe lângă Snegur, Lucinschi şi  Voronin.

Se pare, că au dreptate cei care afirmă că între liderii PDM şi socialişti se pronunţă o cârdăşie. În anturajul doamnei Sandu sunt persoane incomode pentru politicienii de la sediul din centrul Chişinăului, de pe strada Tighina, dar şi din teritoriu. Şi invers este, să recunoaştem. E vorba de ceva mai mult decât un mercantilism specific unei fiinţe umane. Şi zeii de pe Olimp au avut păcatele şi viciile lor.  Cum nu ar fi, buletinul de vot la secţie nu este primit de Lupu, Plahotniuc sau un preşedinte de raion, primar democart ci de un om de la sat sau oraş, bărbat, femeie, tînăr sau bătrân. Apropos, şi actual sau fostul militar, poliţist, care va avea zile suficiente să treacă prin mintea sa „pro” sau „contra”, mai are timp să se dumirească.

Fiind la tratament, un preot mă copleşea la început cu politica sa, constatări şi întrebări. Părintele, un om cumsecade, m-a înţeles, însă apoi m-am prins cu gândul că are dreptate în mai multe din cele spuse. Pe 13 (o „zi neagră” pentru cineva) va fi făcută, posibil, o alegere între „rău” şi „mai puţin rău”. De, e un exerciţiu pe care basarabenii din păcate îl fac ultimii douzeci şi cinci de ani. Cel puţin pentru mine cu „răul” şi „răul cel mic” e clar…

                                                                                                                                                                                                                  Andrei Covrig

Leave a Reply