Mariana S. ȚĂRANU,

doctor în istorie

Crearea colhozurilor în RSSM s-a realizat cu mari jertfe din partea oamenilor de la sate. Mai mult, aceștia erau constrânși să lucreze mult cu toate că această muncă nu le aducea beneficiile materiale meritate. Nemulțumirea colhoznicilor a devenit mai accentuată la mijlocul anilor 60, atunci când ceea ce promova propaganda comunistă și realitățile în care trăiau oamenii erau două aspecte cu totul diferite.

Unii colhoznici au avut curajul să-și exprime nemulțumirea în scrisori adresate mai multor instanțe republicane sau centrale, uneori chiar și pe paginile ziarelor. În scopul protejării aceștia preferau ca răvașele lor să rămână anonime.

Prezentăm mai jos o scrisoare anonimă pe care un grup de colhoznici din sovhozul ”Gr. Cotovschi” din raionul Edineț o adresează în anul 1956 conducătorului statului sovietic N. Hrușciov. Principalele subiecte asupra cărora se referă sunt:

colhoznicul

  • Lipsa de disciplină
  • Furturile
  • Subnutriția colhoznicilor
  • Lipsa condițiilor adecvate de păstrare a roadei
  • Lipsa cadrelor calificate
  • Existența ”cumătrismului”
  • Constrângerea colhoznicilor să dea bani cu împrumut la stat
  • Corupția în rândul funcționarilor

Mult stimate tov. N.S. Hrușciov

[scrisoare înregistrată la 27 iunie 1956]

Vă rugăm să citiți atent această scrisoare și dacă considerați necesar, atunci luați măsurile corespunzătoare pentru a corecta situația creată.

Multe am citit în ziare și am auzit la radio referitor la intențiile Dumneavoastră nobile referitoare la ridicarea bunăstării oamenilor, precum dezvoltarea sectorului animalier, mărirea cantității de cereale recoltate, micșorarea zilei de muncă etc. Dintre toate acestea doar una se referă la colhoznicul de rând: avansarea lunară, dar și aceasta este doar formal sau un vis, iar de-facto nu se realizează nimic, ba chiar din contra, sitiația colhoznicului de rând se înrăutățeaște.

La moment în colhozuri sunt două clase: capitaliștii-burghezi și cei goi și flămânzi. Spre exemplu: președinții și adjuncții, bridadirii, zootehnicienii, grăjdarul și persoana care îngrijește de cai; acestea sunt clasele de burghezi, ei acumulează lunar atâtea zile-muncă câte un colhoznic acumulează într-un an. Colhoznicii primesc norme, adică parcele de toate culturile pe care trebuie să le prelucreze și în baza acestora acumulează minimul zile-muncă, mai mult, pentru primii zilele-muncă sunt valoroase, iar pentru ceilalți nu au nici o valoare. Vă aduc un exemplu: în colhoz este pâine diferită, adică cereale de calitate bună care în primul rând sunt date la stat, restul cerealelor bune ajung la președinte, brigadir, șeful depozitului, cântăritorilor, îngrijitorilor de cai; pentru că îngrijitorii de cai transportă și știu când șefii fură, iar șefii fără ei nu pot fura, nu pot fura nici ceilalți ticăloși care primesc doar cereale bune, pe când celelalte cereale stricate rămân pentru colhoznicii de rând, care tot timpul lucrează și nici nu cunosc când pot primi și ei cereale bune. În schimp araziții tot timpul sunt liberi, mai mult și puterea este în mâinile lor și când vor atunci își iau. De furat ei fură cinstit, și anume: prima dată primesc pe zile-muncă, dar nu semnează în nici o listă, ulterior, peste o perioadă de timp mai primesc o dată sau mai simplu noaptea brigadirul vine la depozit și își ia un sac sau doi de cereale, doar paznicul și șeful depozitului sunt oamenii lui, după care întocmesc un act prin care trec la pierderi firești și așa mai departe.

Acum în colhozul nostru au rămas netreierate o cantitate mare de cereale din roada anului 1955 și zilele acestea cu ajutorul unei treierătoare au treierat cerealele cele mai bune pe care le-au luat pentru zile-muncă: șeful depozitului și alte personalități care deja au primit pentru zile-muncă, iar când i-a ajuns rândul și pe colhoznicii de rând, atunci președintele colhozului a interzis eliberarea cerealelor pentru zilele-muncă din anul 1955 reținând cerealele anului 1955 pentru a achita postavca la stat pentru anul 1956, adică ei și-au luat, iar pe colhoznici i-au lăsat flămânzi.

Atunci cum se îndelinește decizia congresului XX al partidului. În loc să fie avansați lunar colhoznicii așa cum a decis congresul XX, reiese că aceștea deja au lucrat jumătate de an 1956, dar cu dânșii nu s-au achitat pentru anul 1955. Cum poate lucra omul flămând? Motorul are nevoie de combustibil, calul hrănit, dar omul? Pe dânsul cine îl prețuiește? De ce el trebuie să îndure foame? Cât va mai dura aceasta?

În prima perioadă după organizarea colhozurilor la noi era bine. De aceștea cu scrisul erau puțini, colhozul era mic, toate mișcările erau văzute, nimeni nu fura, totul era normal și bine, pe când acum colhozul e mare constă din șapte sate. În colhoz sunt așa locuri pe care oamenii președintelui, adjuncții brigadirilor sau alți șefi nu reușesc să le vadă, tocmai de aceea au mai fost numiți câte un adjunct. Așa se întâmplă că oamenii pot face ceea ce își doresc, sunt oameni care puțin lucrează, dar mai mult fură și de ce? Pentru că colhozul e foarte mare, șefii nu sunt în stare să-i urmărească pe toți și ei tot fură. Atunci era posibilitate să urmărești ce se întâmplă pentru că șefii îi cunoșteau pe fiecare, chiar și pe copii, dar acum? Noi suntem convinși că mai mult de jumătate dintre colhoznici se pot întâlni cu președintele, contabilul-șef sau cu oricine din conducere și la prima întrebare se poate dovedi că eu sunt din alt sat sau alt colhoz, în orice loc și în orice circumstanțe. Cine a inventat comasarea colhozului tare mult a greșit.

Se vorbea precum că comasarea colhozurilor va micșora numărul paraziților, vor fi mai puțini șefi, dar aceștea sunt și mai mulți  și fără nici un folos, pentru că dacă nu îi cunoști personal nu poți lua măsuri. Spre exemplu: un colhoznic pălăvrăgește ceva la piață ori se ocupă de beții sau în alt mod încalcă legea și în cazul în care președintele colhozului vrea să-l preîntâmpine, atunci el poate răspunde că nu este din colhozul vostru, adică nu din colhozul Cotovschi, dar din colhozul Lenin sau din alt colhoz, deoarece președintele nu-l cunoaște personal.

De când au fost comasate colhozurile de atunci noi suntem înfometați. Avem în colhoz inși care și până la comasare nu lucrau, ci doar furau totul din colhoz. Acum după comasare cei din sat care mai lucrau cinstit și nu furau au mers pe aceeași cale la fel ca și acești inși. Dacă colhoznicul lucrează cinstit și nu fură, iar vecinul toată ziua doarme și bârfește, iar noaptea el fură mai mult decât câștigă cel care muncește, atunci ce-i rămâne să facă celui cinstit? Să accepte modul de viață al vecinului deoarece acesta chiar dacă nu lucrează, trăiește mai bine. Astfel comasarea colhozurilor și gestionarea ineficientă a lor le-au dus în prăpastie, iar pe colhoznici pe calea șmecheriilor, sărăciei și a furturilor.

Deja de trei ani noi aproape că nu primim nimic din colhoz, adică din momentul comasării colhozurilor colhoznicii s-au obișnuit să trăiască care și cum poate, au încetat sa mai spere în colhoz. Ei nici nu mai doresc să lucreze în colhoz, coloznicul se duce în câmp nu ca să lucreze, ci să să-și facă datoria și să mai ia ceva pentru dânsul.

Chiar au inventat o deviză, dacă anterior când cineva începea lucrul colegul îi spunea: Doamne ajută, acum când începe lucrul spune: degeaba lucrezi, iar răspunsul colegului este: adevărat vorbești.

Cu toate ecestea nu se poate spune că toți suferă sau sunt înfometați, desigur majoritatea care au rămas lucrează cinstit și nu sunt în stare să fure. Îngrijitorii de cai, paznicii depozitelor, adjuncții depozitelor împart veniturile cu brigadirii și trăiesc fără griji.

La noi lucrează brigadirul la brigada de câmp nr. 1 Volkivskoi Grirorii, patronimicul nu îl cunosc, dar aceasta nu influiențează la cantitatea de băuturi alcoolice pe care le consumă, astfel încât uneori este greu să-l înțelegi în ce stare este. Când este în stare de ebrietate, atunci înjură colhoznicii cu cele mai urâte cuvinte, iar altă dată te lovește cu tot ce are la îndemână. Spre exemplu: fiind în stare de ebrietate stătea cu calul în mijlocul drumului și între timp a venit o mașină, iar el a barat calea și nici de cum nu dorea să elibereze drumul. Șoferul a fost nevoit să oprească mașina, a coborât din mașină și când l-a întrebat din ce motiv i-a barat calea brigadirul Volkivskoi a început să-l bată cu biciul, după care l-a apucat de păr și chiar i-a smuls o bună parte din păr de pe cap. Ei și ce? După ce șeferul l-a dat la judecata populară cei de acolo au decis ca brigadirul Volkivskoi să achite o amendă de 100 de ruble, ceea ce pentru dânsul e o nimică toată, el ar putea ca pentru 100 de ruble să bată macar câte un om în săptămână, el are bani.

Încă un exemplu: brigadirul Volkivskoi a intrat la o colhoznică ca să o cheme la muncă, tocmai în acel moment colhoznica își pregătea mâncarea (mămăligă și o ciorbă) și l-a rugat să îi permită numai să mănânce și imediat va merge la serviciu, dar brigadirul a început a o înjura pe femeie cu cele mai urâte cuvinte, ba mai mult a lovit cu piciorul în masă așa încât a dat jos tot ce era pe ea și a ieșit amenințând și pe alți colhoznici. De frică, flămândă femeia a ieșit la lucru. Tot așa l-a bătut și pe un invalid al războiului pentru apărarea patriei. Multe astfel de fapte a mai făcut.

Lumea deja a scris la Chișinău la Minister după care a fost înlăturat o perioadă din funcția de brigadir, dar în scurt timp a fost repus.

Colhoznicii lucrează, strâng roada, iar cârmuirea nu este în stare să o păstreze, astfel încât anual se pierd nu mai puțin de 30% de cereale. Doar în anul trecut sute de tone de cerealele treierate le-au pus lângă depozite, aceasta în timp ce depozitele acoperite erau libere și când au început ploile jumătate din toate cerealele s-au stricat. Dar ei deja s-au adaptat și au livrat la stat o parte din cerealele stricate, colhoznicilor de rând le-au dat deja desfăcute, iar din cea care a rămas de o grosime de aproximativ zece centimetri mai târziu a fost dată la gunoi.

Chiar și acum la depozitele din satul Balcauț sute de tone de porumb sunt stricate, iar o parte chiar au fost date la gunoi.

Despre cerealele stricate anul trecut am scris la Ministerul Gospodăriilor Agricole de la Republică, despre aceea că brigadirii îngroapă în gropi cerealele stricate. După aceasta a fost un control, dar nimeni nu a avut curaj să arate locul unde a fost îngropat porumbul și a trecut. Colhoznicii se tem, scriu scrisori anonime pe cale le este frică să le semneze.

În anul trecut de asemenea o parte din floarea soarelui au ars-o complet, iar cealaltă parte, care era mai puțin stricată au dat-o colhoznicilor pentru zile-muncă, iar uleiul făcut din aceasta este imposibil să-l consumi. Iată cum conducerea noastră ne conduce.

Majoritatea membrilor cârmuirii nu sunt cărturari. Președintele colhozului deși este cărturar, dar nu are experiență în agricultură, nu este specialitatea sa, iar adjunctul său și mai rău, nu cunoaște nici o cultură. Colhoznicul de rând de la noi din colhoz este într-o postură mai rea decât calul, pe cai îi hrănește, iar căruțașul nu îl gonește ca să nu slăbească, în caz contrar nu i se calculează zilele-muncă, iar pe colhoznicul de rând îl gonesc, îi fixează normă (parcele de diferite culturi pe care trebuie să le prelucreze gratuit, dar ca să mănânce nu îi dau, lasă-l să ducă foame, lasă-l să slăbească oricum dacă va fi sătul zile- muncă nu va primi nimeni). Acesta este colhozul în numele lui Cotovschii, din raionul Edineț, RSSM.

Conducerea raionului face tot posibilul ca să supraîndeplinească planul. În perioada împrumuturilor de stat, atunci zilele-muncă ale colhoznicilor le achită în formă bănească și aceasta în cazul în care te-ai înscris să faci împrumit la stat. Până nu te înscrii la împrumut nu primești nici o copeică, te chiamă la sovietul sătesc, te ceartă și te țin câte o sutcă până când colhoznicul nu scrie ceea ce ei insistă, adică împrumutul pe care ei ți-l fixează.

Postavca la stat permanent o supraîndeplinesc și livrează cereale chiar și în anii cu roadă rea, dar pe colhoznici îi lasă fără pâine.

Și așa rămășițele capitalismului înăbușă ramurile firave ale socialsmului. Vă va fi greu să credeți că în sate încet se dezvoltă capitalismul, concomitent crește sărăcia și săracii. Unii se îmbogățesc, pe când alții nu au ce mânca. Cine lucrează cinstit acela sărăcește, cine nu lucrează, dar numai se învârtește acela se îmbogățește.

Iată un exemplu: un pădurar în două-trei sutce a vândut nelegitim pădurea statului în sumă de 30000 de ruble, dintre care probabil 20000 le-a dat șefilor cu care au pile, iar șefii l-au avansat și lui i-au rămas 10000 ruble. Dar aceasta nu este tot, el a mai vândut și anterior și acum continuie să vândă. Desigur că toți pădurarii fac acest lucru, dar nu în așa cantități, dar și lor le ajunge și la șefi le dau. Și încă un exemplu: șeful morii din satul vecin trăiește cel mai bine dintre toți, el are bunătățuri îndeajuns. El îi fură câte puțin pe țărani și se îmbogățeaște. Și ce credeți că șefii nu cunosc acest lucru? Deseori vezi la moară ba pe un procuror,  ba șeful miliției, sau un alt șef și numai vezi că căruțașul a încărcat 100 kg de făină albă fie pentru procuror, fie pentru alți șefi. Iată cum decurge viața noastră. Noi am descrie mai multe fapte și mai detaliat și am și  semna această scrisoare, dar în cazul în care șefii noatri ar afla cine a scris, apoi noi nici nu am avea loc în Uniunea Sovietică.

Și cum șefii au putrezit cerealele. În acest an șefii au recoltat cereale (grâu) bune, iar nouă ni le dau pe cele putrede. Noi am rămas flămânzi și tot noi suntem vinovați. Colhoznicul merge în câmp, lucrează lângă pâine și tot el cumpără pâine. Colhoznicul lucrează în colhoz și cumpără de la magazin pâine neagră, asta deși el crește pâine albă. Când intră în bufet ca să cumpere pâine și îl vede vreun șef, apoi acela numaidecât spune că a intrat ca să-și cumpere ca să bea.

Pentru anul trecut nouă încă nu ne-au dat pâinea (… și porumb), asta deși toți șefii și subalternii lor au primit deja pâinea, pe când mulți dintre colhoznicii de rând încă nu au primit nimic și acum deja au mișcorat cantitatea ce se cuvine pentru zile-muncă.

Se spune că puterea sau organele supreme de conducere a colhozului este adunarea generală, dar din contra ei fac ceea ce doresc. Colhoznicul nu știe nimic, el știe doar că trebuie să lucreze.

Dă doamne război, sau ciumă, sau moarte.

Mai sunt multe de scris dar e strașnic și nici nu e timp și apoi așa de odată nici nu-ți vin toate în minte.

Leave a Reply