1505045_1089237584438711_7419079062144529064_nAndrei Covrig, colonel (rez)

Am avut onoarea ca pe data de 14 mai 2015 să particip, în incinta superbului Palat de cultură din Ploieşti, la manifestările dedicate Zilei Dreptului Internațional Umanitar. Manifestarea organizată de către Asociația Română de Drept Umanitar – Filiala Prahova (preşedinte – dl. colonel în rezervă Dumitru Codiţă), s-a desfăşurat sub patronajul Instituției Prefectului, în colaborare cu Consiliul Județean, Primăria Municipiului Ploiești și alte instituții din domeniul educației, științei și culturii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 177/2013.

(mai mult…)

 Mariana S. ŢĂRANU, doctor în istorie

Istoria oricărei localităţi se regăsește în oamenii locului, în documentele timpului, dar şi pe paginile ziarelor. Acum câteva săptămâni, căutând unele informaţii despre un subiect ce mă interesează, în ziarul Cultura editat în anul 1966, am găsit un foileton în care protagoniştii sunt locuitori al satului meu de baştină – Cimişeni, raionul Criuleni.

ȘTAMPILA LUI GHIȚĂ

În primele zile, Ghiță Pisarenco se simțea cam incomod la postul de președinte al Sovietului sătesc Cimișeni, raionul Anenii Noi. Când vorbea cu oamenii, aproape că nici nu-și auzea glasul. Dar asta a durat până în clipa, când a pus prima stampilă pe hârtie.

(mai mult…)

Înfaţa şcoliiDin considerentul că excesul de modestie este o prostie, îmi vom permite câteva reflecţii şi sugestii la capitolul unei activităţi desfăşurate la baştină, în  Gordineşti, Rezina. A fost a treia activitate anuală la gimnaziul din satul natal. De mai multe ori suntem prezenţi cu oameni valoroşi: scriitori, eroii războiului de la Nistru. După mine, putem vorbi de o reuşită pentru toți participanții. Evenimentul ţine de Ziua Drapelului de Stat, celebrată la finele lui aprilie. D-na Ludmila Cibotar, directoarea gimnaziului, a precizat că în acest context, se desfăşurase în ajun și un careu festiv.

(mai mult…)

Mariana S. ȚĂRANU,

doctor în istorie

Crearea colhozurilor în RSSM s-a realizat cu mari jertfe din partea oamenilor de la sate. Mai mult, aceștia erau constrânși să lucreze mult cu toate că această muncă nu le aducea beneficiile materiale meritate. Nemulțumirea colhoznicilor a devenit mai accentuată la mijlocul anilor 60, atunci când ceea ce promova propaganda comunistă și realitățile în care trăiau oamenii erau două aspecte cu totul diferite.

Unii colhoznici au avut curajul să-și exprime nemulțumirea în scrisori adresate mai multor instanțe republicane sau centrale, uneori chiar și pe paginile ziarelor. În scopul protejării aceștia preferau ca răvașele lor să rămână anonime.

Prezentăm mai jos o scrisoare anonimă pe care un grup de colhoznici din sovhozul ”Gr. Cotovschi” din raionul Edineț o adresează în anul 1956 conducătorului statului sovietic N. Hrușciov. Principalele subiecte asupra cărora se referă sunt:

(mai mult…)

P1210429Războiul continuă. Strigător la cer! În noaptea dinspre 15 martie, la Corjova – Dubăsari, a fost vandalizat muzeul satului şi bustul lui Ştefan cel Mare, iar automobilul preotului a fost defectat. Mai mult, la câţiva paşi de sediul poliţiei şi Consiliul raional Dubăsari, florile şi coroanele depuse la monumentul celor 47 de eroi căzuţi pe platou au fost aruncate şi împrăştiate în piaţa din faţa monumentului. Nu e greu de intuit cine a făcut-o… Cred că ticăloşii aşteaptă cuvinte de laudă de la tandemul Sevciuk-Putin. Doamne, ce lume, ce năravuri!

(mai mult…)

PTDC00114

“Conducătorule general al omenirii, Iosif Visarionovici Stalin, ce fel de chiabur sunt eu dacă nici nu am ce mânca?” Rândurile aparțin unuia dintre cei care au fost declarați de regimul comunist drept „dușmani de clasă. Recent, istoricul Mariana Țăranu şi-a lansat lucrarea ”Scrisori către Stalin sau spovedaniile celor ocupați” (1947-1953). Volumul prezintă scrisori ale oamenilor obișnuiți din satele și orașele Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, adresate conducătorului Uniunii Sovietice, Iosif Stalin, scrisori care descriu condițiile dificile în care s-au pomenit mulți cetățeni în primii ani de după terminarea celui de al Doilea Război Mondial. Este perioada ani în care economia RSSM a fost racordată definitiv economiei sovietice prin colectivizarea forțată, anii în care teroarea sovietică a atins cote maxime prin intermediul organizării foametei, a deportărilor și prin introducerea unui sistem exagerat de impozite.

(mai mult…)

coniPreşedintele ucrainean susţine că s-a reuşit să se evite provocările în timpul aflării pe teritoriul Ucrainei a “convoiului umanitar” din Federaţia Rusă. Să fim mulţumiţi? Chipurile, s-a evitat escaladarea conflictului armat. Realitatea, după mine, este alta. La întoarcere, automobilele „umanitare” au luat echipamente şi documentaţia tehnică de la unele întreprinderi ucrainene. Acest spectacol smintit, pe lângă componenta de propagandă ieftină, s-a dovedit a fi un jaf obişnuit, iar ruşii – a câta oară?! – s-au manifestat ca nişte hoţi. Sunt numeroase mărturii precum că automobilele au traversat frontierea spre localităţile rebele pe jumătate goale. Liderul de la Kremlin apare într-o nouă formulă nouă, cea de aranjator al tălhăriei în „statul frăţesc ucrainean”, așa cum președintele Putin califică Ucraina.

(mai mult…)

Mariana S. ȚĂRANU,

doctor în istorie

Considerații introductive. Deportările au constituit una din formele represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice pe teritoriile ocupate. De organizarea deportărilor din iunie 1941 s-a ocupat Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS, iar structurile NKGB-iste au constituit baza logistică a mecanismului deportării.

Principalul scop al acestei acțiuni de proporții îl constituia înlăturarea fizică a elementelor ostile autorităților sovietice și a celor bănuiți de neloialitate, care într-un eventual război ar putea lupta împotriva URSS.

Acțiuni de înlăturare a acestora au fost desfășurare concomitent în toate teritoriile anexate la URSS ca o consecință a Protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov semnat la 23 august 1939: republicile Baltice, Basarabia și nordul Bucovinei.

Prin intermediul respectivului studiu autoarea își pune scopul de a crea un tablou veridic al deportărilor din luna iunie 1941, de a elucida modalitatea de organizare și desfășurare a deportărilor.

La elaborarea meterialului prezentat ne-am bazat pe un set de documente inedite din ANRM și AOSP RM, deasemenea și pe unele mărturii ale supraviețuitorilor care ne-au întregit tabloul.

(mai mult…)

Mariana S. ȚĂRANU,

doctor în istorie, Republica Moldova

Creată artificial ca republică unională la 2 august 1940 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (în continuare RSS Moldovenească) era formată din șase județe ale României: Bălți, Tighina, Chișinău, Cahul, Orhei, Soroca și șase raioane ale Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (în continuare RSS Ucraineană): Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbnița, Slobozia și Tiraspol[1]. La începutul lunii noiembrie, autoritățile de la Kremlin emit Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS cu privire la stabilirea hotarului dintre RSS Ucraineană și RSS Moldovenească, care prevedea clar prin ce localități se stabilește frontiera moldo-ucraineană[2].

Cu toate că RSS Moldovenească era considerată a fi o republică unională unitară circulația liberă a cetățenilor din zona transnistreană spre zona basarabeană și viceversa tot timpul a fost interzisă. Diferențele de cultură, tradiții, dar și cele economice dintre cele două maluri ale Nistrului erau vizibile, inclusiv din aceste considerente la 5 octombrie 1940 sub girul strict secret a fost semnată Decizia referitoare la ”Ordinea intrării și ieșirii din Basarabia prin zona de frontieră de pe râul Nistru”. Astfel pe râul Nistru se stabilește zona de frontieră. În baza acesteea se stabileau categoriile de cetățeni care puteau trece râul Nistru, perioada de aflare în zona din stânga Nistrului și respectiv dreapta Nistrului, dar și instituția sau persoana ce urma a fi vizitată.

(mai mult…)